Pe măsură ce este folosit, comunismul economic european seamănă tot mai mult cu fabula lui Agârbiceanu ”Câinele și cățelul”.
Debutul Comunității Europene a fost fulminant deoarece nu cred să existe entitate, om sau stat, capabilă să spună ”ia-mi Doamne” sau să renunțe voluntar să se așeze la masa bogaților. Din păcate, principiile strălucitoare care stau la baza acestei structuri sunt la fel de lipsite de substanță ca mai toate principiile filosofiei, pentru că este imposibil de realizat o structură capabilă să netezească toate asperitățile unui singur popor, deci cu atât mai puțin probabil ca zeci de popoare și sute de naționalități să se poată ”alia”.
În anii trecuți de la începerea activității acestei entități s-a dovedit că ”marile puteri” europene, rămase în urmă față de marile puteri mondiale, aveau nevoie să își unească eforturile dacă doreau să rămână, măcar economic, în centrul actualității. Comunitatea Europeană este, dincolo de lozinci sau calpe percepte morale, doar o formă elevată de colonialism economic în care statele suverane sunt atrase ideologic să-și dorească să devină piețe de desfacere și furnizoare de materii prime. Toate ”țintele” strălucitoare ale Europei Unite, zona euro, zona Schenghen sau libera circulație a forței de muncă s-au dovedit rând pe rând gogorițe nefuncționale dar statele care încă își mai caută locul sub masa bogaților s-au trezit cu ”legi” impuse și mai de curând chiar cu Constituția călcată. Să interzici micii românești pentru a face loc cârnaților bavarezi nu mi se pare o lege ”europeană” așa cum nu mi se pare nici aducerea furnicilor lui Alah ca forță de muncă.
Nu mi se pare nimic anormal în impunerea Drepturilor Omului pe teritoriul Europei, dar mi se pare strigător la cer ca aceste drepturi să se concentreze pe infractori sau populații minoritare, câtă vreme populația majoritară continuă să fie discriminată evident. Nu pot să nu observ și concentrarea controalelor europene asupra țărilor ”mici” și ignorarea unor derapaje marcante ale altor țări, cazul Norvegiei și al abordării ei în cazul Bodnariu, care nu numai că nu respectă legile CE dar nu respectă nici măcar hotărârile Curții de la Haga. Este inadmisibil ca un popor să fie siluit în ființa și istoria lui numai ca să poată primi dreptul de a ajunge sluga Europei.
Nu este mai puțin importantă nici opoziția ”Europei” față de poziția guvernului polonez, deoarece dacă Democrația are vreun sens, acesta este de a asigura dreptul fiecărui popor de a-și manifesta voința prin vot. Dacă însă CE crede că este democratic ce se votează numai atâta vreme cât îi convine ei, nu m-aș mira deloc dacă euroscepticii est europeni se vor înmulți. Impunerea ”migranților sirieni” a fost o mișcare greșită deoarece este total eronat să obligi statele cu grave probleme economice interne să cheltuiască resurse pentru săracii altora iar această greșeală a fost bomboana de pe coliva unei ”comunități” în care drepturile se alocă numai câtorva state iar obligațiile, tuturor celorlalte.
Lasa un raspuns