Obţinerea pensiei comunitare

În relațiile dintre statele membre s-au aplicat prevederile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și 574/72, până la data de 30 aprilie 2010, înlocuite, începând cu data de 1 mai 2010, de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004. În relația cu statele Spațiului Economic European (Liechtenstein, Norvegia, Islanda) și cu Elveția Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și 987/2009 sunt aplicabile începând cu 01.04.2012, respectiv 01.06.2012.

Cetăţenii care muncesc atât în România, cât şi în alte state ale Uniunii Europene (UE) sau ale Spaţiului Economic European (SEE) au dreptul să cumuleze, la ieşirea la pensie, toate perioadele lucrate, în baza legislaţiei comunitare. Practic, solicitanţii trebuie să se adreseze unei singure instituţii şi, pentru a face acest lucru, au nevoie de o serie de documente. Persoanele care locuiesc în România şi vor să se pensioneze pot să depună cererea şi actele necesare la casa teritorială de pensii din raza domiciliului. Apoi, autorităţile sunt cele care se ocupă de stabilirea pensiei pentru toate perioadele lucrate pe teritoriul UE şi/sau SEE. În România, cadrul legal în domeniul pensiilor este reprezentat, în prezent, de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011. Stagiul de cotizare prevăzut de lege pentru obținerea drepturilor de pensie din sistemul public de pensii din România, în cazul lucrătorilor migranți, se calculează prin însumarea perioadelor de asigurare realizate în România cu cele de asigurare realizate în alte state membre în care solicitantul a desfășurat activități profesionale și confirmate ca atare de instituțiile competente ale statelor membre implicate.

Cumularea tuturor perioadelor lucrate pe teritoriile UE şi/sau SEE este avantajoasă deoarece, conform CNPP, aceasta asigură întregirea stagiilor de cotizare necesare la ieşirea la pensie. De reţinut este că ţara noastră are încheiate acorduri bilaterale pe modelul regulamentelor europene cu Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Moldova, Canada şi Israel. Totodată, România aplică alte acorduri şi convenţii bilaterale de securitate socială cu Maroc, Armenia, Belarus, Ucraina şi Rusia. Cererea de pensionare comunitară va trebui depusă la casa de pensii din țara în care locuiți sau din ultima țară în care ați lucrat. Dacă nu ați lucrat niciodată în țara în care locuiți, aceasta va înainta cererea dvs. către țara în care ați lucrat ultima dată. Țara respectivă va răspunde de tratarea cererii și va aduna dovezile care atestă contribuțiile pe care le-ați plătit în toate țările în care ați lucrat.

În cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre, cererea de acordare a drepturilor de pensie se depune la instituția de asigurări sociale de la locul de domiciliu (loc de ședere permanentă), care face toate demersurile către instituția competentă din România, nefiind necesară deplasarea în România a solicitantului stabilit în străinătate sau la instituția statului membru la a cărui legislație a fost supus ultima dată, dacă solicitantul sau susținătorul decedat, după caz, nu a fost supus legislației pe care o aplică instituția de la locul de domiciliu (loc de ședere permanentă).

Persoanele interesate vor solicita eliberarea de adeverințe de vechime în muncă fostelor unități angajatoare sau deținătorilor arhivelor acestora, adeverințe care vor cuprinde obligatoriu cel puțin următoarele elemente:

• denumirea angajatorului;

• datele de identificare a persoanei;

• perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere si de încetare a raportului de muncă;

• menționarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;

• funcția, meseria sau specialitatea exercitată;

• salariul tarifar de încadrare;

• denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;

• perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat.

Actele vor avea număr și data de înregistrare, ștampila unității emitente, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.

Condiţiile de pensionare sunt stabilite de fiecare stat în parte, iar pensia se acordă în funcţie de perioadele de asigurare realizate. Pentru ca anii lucraţi în străinătate să fie luaţi în considerare, solicitanţii trebuie să fi muncit în fiecare stat cel puţin un an. Vârsta legală de pensionare diferă de la o țară a UE la alta. Nu se poate primi pensia de stat din țara în care locuiți/țara în care ați lucrat ultima dată decât din momentul în care ați împlinit vârsta legală de pensionare din acea țară. De asemenea, dacă ați dobândit drepturi de pensie și în alte țări, veți putea primi părțile corespunzătoare doar în momentul în care ați împlinit vârsta legală de pensionare din țările respective. Casele de pensii din fiecare țară din UE în care ați lucrat vor analiza contribuțiile pe care le-ați plătit la fondul de pensii din țara respectivă, dar și durata și valoarea contribuțiilor plătite în alte țări. Fiecare țară calculează ce pensie ar trebui să vă plătească ținând cont de toate perioadele în care ați lucrat în orice țară din UE. Pentru aceasta, cumulează perioadele în care ați lucrat în toate țările din UE și stabilește pensia teoretică, adică pensia pe care ar trebui să v-o plătească dacă toate contribuțiile ar fi fost vărsate în fondul său de pensii, pe toată durata.

În general, țările care vă plătesc pensii transferă sumele datorate într-un cont bancar din țara dumneavoastră de reședință – dacă locuiți într-una din țările UE. Dacă locuiți în afara UE, ați putea fi nevoit să vă deschideți câte un cont bancar în fiecare dintre țările care vă plătesc pensii. Cei care depun cerere de pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parţială trebuie să mai prezinte o serie de documente: formularul de cerere E 202; formularul E 207; o declaraţie pe propria răspundere; o copie după actul de identitate românesc (dacă deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română); carnetul de muncă, în original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate; livretul militar, în original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate; diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţă din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ; o adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.