Într-o garsonieră de 12 m pătrați toate visele sunt de culoare roz. Nu pot fi de altă culoare, pentru simplu fapt că rozul deschide spațiul incredibil de mult și astfel ai impresia că locuiești într-un nor pufos, unde crești ponei cu aripi ce se hrănesc cu curcubee iar în loc de baligă, le iese pe fund fluturi Morpho Menelaus. Și toate astea fără să fi fumat nimic dubios înainte. Doar un consum mic de speranță stă la baza tuturor viselor tale atunci când ești închis într-un spațiu atât de modest. O fărâmitură de speranță mai mică ca un vârf de ac sta la baza credinței tale duse până la absurditate, că totul va fi bine. Că n-o să îmbătrânești în același loc unde abia ai loc să respiri, că vei avea un pat suficient de larg pentru copilul tău ca să se poată întinde în voie, că soția ta o să aibă suficient spațiu pentru haine și tu suficient loc ca să poți răgâi fără a-ți face procese de conștiință. Mai visezi, în secret, că vei avea o cameră numai a ta în care să te poți retrage din când în când pentru a-ți liniști sufletul. Și alta în care să-ți ascunzi revistele porno. Femeile nu știu ce ascund, dar in sinea mea stiu ca e vorba de ceva mult, mult mai grav. Doar că o fac mult mai bine și nu știu dacă au neapărat nevoie de altă cameră pentru asta.
Când locuiești într-o garsonieră de 12 m pătrați nu-ți permiți niciodată să fii pesimist. Practica îți demonstrează că ești capabil de orice. Înclusiv să ai o familie pe care o iubești. Te strânge oarecum în spate chestia asta mai cu seamă când ți se naște un copil și vezi că pătuțul lui e cât jumatate din spațiul vital al camerei, dar strângi din dinți, îl pupi pe năsucul mărunțel și îți zici că e musai să reușești. Vrei nu vrei, ești condamnat la reușită. Și dacă nu reușești pe plan financiar, ești obligat de împrejurări să fii măcar un om mai bun, ca să reușești să le oferi totuși ceva celor dragi. Doar că nu e de ajuns, oricâtă literatură motivațională ai consuma. Trebuie să le oferi o viață decentă, puțin probabilă într-o cutie de chibrituri, dar nu imposibilă, doar că e puțin mai dificilă. Cere multă, multă organizare. Chestie care se poate dovedi foarte utilă în viața de zi cu zi. Te responsabilizează față de celălalt foarte mult, pentru simplul fapt că orice lucru sau sentiment care nu este așezat la locul lui, poate fi cauza unui dezastru de neînțeles pentru majoritatrea lumii.
Visele într-o garsonieră de 12 m pătrați vor mirosi tot timpul a mâncare gătită. Simplă, fară pretenții, cu gust. Asta pentru că în 12 m pătrați iți ajunge mereu timpul pentru a găti și a lua masa împreună. Nu ai unde să fugi, nu ai unde te ascunde, nu te poți scuza ipocrit. În 12 m pătrați poți fi ÎMPREUNĂ mult mai ușor decât în 200 de m pătrați.
Lasa un raspuns