Una dintre cele mai controversate mărturii despre isprăvile domnitorilor din trecutul românilor l-a avut ca erou pe Radu cel Frumos (1435 – 1475), fratele lui Vlad Ţepeş, pus de sultan pe tronul Munteniei.
1 Radu cel frumos şi iubit de sultan Radu cel frumos ar fi fost în copilărie amant al sultanului Mahomed al II-lea, în al cărui palat a crescut, potrivit unei mărturii a istoricului bizantin Laonic Chalcocondil. „Iarna însă împăratul petrecând-o în palatele sale, a trimis după Vlad, feciorul lui Drăculea, domnul Daciei, şi avea la sine pe fratele acestuia, mai tânăr, fiind favoritul său şi trăind şi locuind la el. Şi s-a întâmplat ca în timpul când a ajuns la domnie sultanul şi stă să plece asupra lui Caraman, împăratul dorind să aibă relaţii cu acest băiat, era cât pe ce însuşi să moară de mâna aceluia. Căci fiindu-i drag băiatul, îl chema la petreceri şi, închinând cu patimă paharul către el, îl chema în camera de culcare. Şi băiatul, fără a bănui că va păţi aşa ceva din partea împăratului, l-a văzut pe împărat repezindu-se la el pentru un lucru de aşa fel şi s-a împotrivit şi nu se da la dorinţa împăratului. Şi-l sărută împotriva voinţei lui şi băiatul, scoţând un pumnal îl loveşte în coapsă pe împărat şi aşa îndată a luat-o la fugă, pe unde a putut”, relara Chalcocondil, în lucrarea „Expuneri Istorice“.
2 Cel mai păcătos papă Ioan al XII-lea a fost papă din anul 955 până în anul 963. Datorită influenţei familiei sale a fost ales în fruntea Bisericii la vârsta de 18 ani, însă unii istorici l-au descris ca fiind cel mai imoral papă din istorie. Episcopul Liutprand de Cremona menţiona că Ioan al XII-lea ar fi comis un lung şir de crime: omucideri, mutilări, adulter, incest cu cele două surori ale sale, blasfemii şi că era dedicat viciilor. Palatul său ar fi devenit un bordel, iar călugării au ajuns să se roage pentru moartea sa. Potrivit unor mărturii, el a fost ucis cu un ciocan de către un soţ înşelat tocmai în timp ce făcea dragoste cu nevasta acestuia, pe nume Steffaneta, în timp ce o altă legendă informează că ar fi murit în urma unui stop cardiac, în patul amantei sale.
3 Sultanul extravagant Sultanul Ibrahim (1615 – 1648) al Imperiului Otoman a fost celebru în istorie datorită înclinaţiilor sale extravagante. „Odată a văzut organul genital al unei vaci sălbatice. Târât de pofta brutală, a cerut sä i se facă din aur un model la fel, Şi l-a trimis în tot imperiul ca poruncă sà i se caute o muiere, la fel cu vaca, care să-i servească poftelor lui. În cele din urmă a găsit una pe plac şi şi-a făcut-o concubină. Îşi făcuse o colecţiune mare de picturi, cari reprezentau diferite feluri de raporturi sexuale, şi totuşi inventa poziţii noi, necunoscute încă”, scria Dimitrie Cantemir în „Istoria Imperiului Otoman”. Dimitrie Cantemir relata despre faptul că sultanul îşi dedicase viaţa desfrâurilor. În fiecare săptămână, îi era adusă o virgină pentru a fi defloarată. „În grădina Palatului, numită Ghassi, aduna de multe ori toate concubinele lui, le făcea sä se desbrace cu totul şi se desbrăca şi el în pielea goală, necheza ca armăsarii şi se arunca între ele; acestea, la porunca lui, trebuiau să se apere cu mâinele, cu picioarele, până când răpea pe una ori alta şi o siluia”¸ mai scria Dimitrie Cantemir.
4 Scandal cu măicuţe la mănăstire Un scandal sexual ale cărui ecouri s-au păstrat până în prezent s-a petrecut în Anglia începutului de secol al XVI-lea. În anul 1517, episcopul locului a decis să inspecteze mănăstirea din Oxfordshire, iar comportamentul scandalos al măicuţelor l-a şocat. Aparent, potrivit mărturiei episcopului, surorile „zburdau şi se jucau cu băieţii în mănăstire”, iar stareţa ar fi avut o fiică nelegitimă cu un preot din Kent. Mai mult, stareţa a furat din proprietatea mănăstirii pentru a-i asigura fiicei sale o zestre, arătau documentele vremii. Maicile nu au regretat gesturile făcute, iar când una dintre ele a fost pedepsită, diind aşezată între butuci, alte trei au eliberat-o. Cele patru au dat foc hambarelor şi au distrus încăperile mănăstirii din care au fugit apoi. La scurt timp, din cauza comportamentului considerat imoral, dintr-un ordin al cardinalului, mănăstirea a fost închisă.
5 Secta ciudată a Evului Mediu În perioada târzie a Evului Mediu, a crescut preocuparea reprezentanţilor clerului pentru a demasca drept erezii înclinaţiile sexuale deviante. Un caz celebru a fost al unui german numit Lepzet, care a mărturisit în faţa inchizitorilor că membrii sectei pe care o conducea se întâlneau într-o peşteră, iar episcopul lor îşi înfigea o lingură de argint în fund, pe care o folosea pentru împărtăşania adepţilor săi. Aceştia a fi sărutat fundul călugărului şi al unei pisici, iar apoi obişnuiau să se dedea unor orgii, potrivit mărturiei lui Lepzet.
6 Nepotul desfrânat al lui Vasile Lupu În Moldova secolului al XVI-lea perversiunile şi abuzurile sexuale erau pedepsite cu moartea. Totuşi, potrivit relatărilor lui Paul de Alep, un cleric sirian care a călătorit la mijlocul secolului al XVII-lea în Ţara Românească şi Moldova, familia domnitorului Vasile Lupu nu s-a ţinut departe de infracţiuni, iar un nepot al acestuia ar fi săvârşit numeroase violuri. „Acesta stricase patru mii de fete, iar când părinţii lor se plângeau împotriva lui, nu puteau să-l dovedească vinovat, pentru că el pătrundea pe neaşteptate prin case, lua fetele cu de-a sila şi altele la fel. Timp de trei ani, el a folosit numai vicleşuguri tainice pentru a-şi atinge ţelul, prin uneltiri chiar la Istambul şi turcilor nu le-a plăcut asceasta”, afirma Paul de Alep.
7 Elisabeta Bathory şi virginele Celebra prinţesă ungară Elisabeta Bathory (1560 – 1614) deţine recordul celui mai mare număr de victime atribuite unui singur criminal. Ar fi omorât 650 de femei, potrivit unor mărturii consemnate de istorici. O altă legendă care circula pe seama Elisabetei Bathory este ar fi avut înclinaţii homosexuale şi, mai grav, că folosea sângele fecioarelor, pentru a se îmbăia şi a se ospăta cu el, în speranţa că astfel va rămâne veşnic tânără şi frumoasă. Alţi istorici susţineau că fetele ucise de Elisabeta au fost schingiuite cu un instrument înfiorător, denumit Fecioara de oţel. Erau aşezate într-o cutie sub forma unui sicriu, care la închidere le străpungea trupul cu piroane de oţel. Nu există niciun document care să ateste folosirea acestui instrument, la fel nu există mărturii documentare şi arheologice legate de folosirea centurii de castitate, atribuită Evului Mediu.
8 Împărăteasa fostă prostituată Povestea împătesei bizantine Teodora (500 – 548) din Evului Mediu timpuriu, a devenit subiectul numeroaselor lucrări istorice. Teodora a fost canonizată de biserică, deşi unii istorici ai vremii susţineau că tânăra devenită soţie a împăratului Iustinian I fusese curtezană. „De multe ori mergea cu câte zece tineri la petreceri, toţi în floarea puterii şi virilităţii lor. Iar când ei oboseau, ea se apropia de servitorii lor, probabil treizeci la număr şi lupta cu fiecare dintre ei. Şi chiar şi aşa nu găsea astâmpăr în dorinţa ei. O dată, în timpul vizitei în casa unui domn ilustru, se spune că s-a aşezat în colţul mesei, în văzul tuturor, şi-a tras în sus partea din faţă a rochiei şi fără ruşine şi-a artat goliciunea”, relata savantul bizantin Procopius. Devenită împărăteasă, Teodora nu s-a lepădat de vechile apucături. „Adesea, chiar şi în teatru, în faţa întregului popor, ea îşi îndepărta costumul şi stătea goală în mijlocul lor, rămânând doar cu un brâu în jurul pântecului. Nu doar că nu se ruşina dezvăluindu-se astfel, dar şi-ar fi dat şi brâul jos, dacă nu exista o lege care interzicea să apară goală pe scenă, fără a purta măcar o frunză de smochin. Acoperită, astfel, cu o panglică, ea aşeza jos pe podeaua scenei şi se înclina pe spate”, relata autorul Istoriei Secrete.
9 Preotul ars de viu pentru sodomie O relatare înfiorătoare din Moldova secolului al XVII-lea vorbeşte despre preotul ars de viu pentru că ar fi molestat copii. „Monastirile consumau în trândăvie şi în desfrânări sudoarea Moldovei. Ioan-vodă dete o pildă neauzită până atunci în istoria românilor. Un vlădică fu convins de crima celei mai negre nemoralităţi. Divanul domnesc execută întocmai o legiuire din Codicele Teodosian: sodomitul să piară prin flăcări în prezenţa poporului. Mărşavul episcop fu ars de viu. Ioan-vodă ţinea prea mult, pesemne, la litera dreptului roman!”, relata academicianul Bogdan Petriceicu Haşdeu, autor al volumului biografic „Ion Vodă cel Cumplit”.
10 Căsătoria dezastruoasă a lui Sigismund Bathory Sigismund Bathory (1572 – 1613), unul dintre marii principi din istoria Transilvaniei, a fost protagonistul unor relatări controversate privind viaţa sa intimă. În august 1595, în urma unui contract de căsătorie negociat timp de aproape o lună, foarte avantajos pentru principe, s-a căsătorit cu Maria Cristina de Habsburg şi şi-a asigurat stăpânirea asupra Transilvaniei şi titlul de prinţ al Sfântului Imperiu Roman. Mariajul a fost unul nefericit, susţin istoricii. Noaptea nunţii a fost dezastruoasă, iar Sigismund a refuzat să consume căsătoria şi şi-a trimis soţia la fortăreaţa Kovar, unde a fost ţinută până în anul 1598. „Din descrierile lăsate de contemporani reiese, că la o scurtă perioadă după căsătorie Sigismund s-a schimbat radical, cel mai probabil s-a prăbuşit psihic. Făcuse tot posibilul să fie departe de casă, inventa pretexte pentru a declanşa campanii militare şi căuta succese pe câmpurile de luptă. Încerca să scape de prezenţa soţiei şi refuza, fără nici un motiv plauzibil, convieţuirea cu ea. Sigismund a început să fie văzut ca o persoană dezechilibrată, iar gurile rele şuşoteau despre “niscaiva” probleme în căsnicia voievodului”, scrie cercetătoarea Maria Roşu. Alţi istorici puneau respingerea manifestată de Sigismund Bathory pentru soţia sa, fie pe seama unei afecţiuni psihice a acestuia, fie pe seama impotenţei sau homosexualităţii.
Citeste mai mult: adev.ro/ojc52u
Lasa un raspuns