Acţiunea Autobuzul

Cei trei teroriști aveau la ei un întreg arsenal sustras în noaptea de 22 august de la Postul de Miliție din comuna Pui: trei pistoale-mitralieră de calibru 7,62 mm cu pat rabatabil, trei pistoale de calibru 7,65 mm model 1974, șapte încărcătoare de pistol-mitralieră, dintre care șase pline cu muniție, șase încărcătoare de pistol, trei baionete, trei cuțite, o busolă, 55 cartușe de calibrul 7,65 mm și 570 cartușe de calibrul 7,62 mm.

În dimineaţa de 23 august 1981 , un autobuz ticsit de pasageri  pleca din Haţeg pe ruta Călan – Hunedoara – Orăştie. La mai puţin de cinci kilometri de oraşul Călan, în staţia Strei, trei tineri cu bagaje voluminoase au urcat în autobuz, iar după ce maşina s-a pus în mişcare au scos armele şi le-au strigat călătorilor: „Nimeni să nu mai mişte. Autobuzul pleacă la Roma”. Panica s-a instaurat peste cei peste 40 de călători din autobuz.   Andrei Drăgănescu, unul dintre tineri, s-a aşezat pe primul scaun de lângă şofer şi, sub ameninţarea pistoului mitralieră pe care îl ţinea în mână, i-a cerut să pornească spre Timişoara. Între timp, ceilalţi doi tineri au scos dintr-o valiză alte pistoale mitralieră şi pistoale de calibrul 7,65 mm, pe care le-au încărcat sub privirile pasagerilor încremeniţi de spaimă.

Autorii luării de ostatici erau cunoscuţi de unii dintre călători. Viorel Butincu, liderul grupului, avea 32 de ani, era din Hunedoara, şi lucrase ca zidar chiar la renovarea Postului de Miliţie din Pui, în care cei trei au pătruns cu o noapte în urmă, pentru a fura armele. Butincu mai fusese anchetat şi condamnat pentru 16 infracţiuni de furturi şi spargeri. Andrei Drăgănescu, de 29 de ani, din comuna Pui, avea şi el un cazier bogat şi tocmai fusese eliberat din închisoare, iar Emil Muntean avea de 23 de ani şi era student în Hunedoara.

George Homoştean, ministrul de Interne de la acea dată, este printre primii care au aflat de situaţia de criză. Ştefan Blaga, comandantul USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă), ordonă ca autobuzul sa fie oprit între Lugoj şi Timişoara punct în care s-ar fi negociat eliberarea ostaticilor.
Nicolae Ceauşescu cere ca Ştefan Blaga, Constantin Tecsan (locţiitorul sefului Serviciului Antiterorist şi Antideturnare de la Aeroportul Otopeni) şi un detaşament USLA să se urce într-un elicopter şi să plece de urgenţă către locul unde va avea loc ambuscada.  Încercările de a bloca drumul autobuzului sunt multiple dar eşuează pentru că teroriştii deschid focul de mai multe ori asupra militarilor aflaţi pe urmele lor. Pe traseu, şoferul era silit să oprească în staţii, pentru a lua călători, pentru că teroriştii voiau ca numărul pasagerilor să fie cât mai mare. În apropiere de Recaş, un autotren a blocat înaintarea autobuzului, în timp ce în spate rămăsese o camionetă de transport de pâine, autobuzul fiind oprit şi înconjurat.

În această situaţie, încep negocierile, teroriştii trimiţând un bărbat, ostatic, care comunică  autorităţilor că aceştia doresc un elicopter de la Crucea Roşie şi 30.000 de dolari în schimbul eliberării ostaticilor, autorităţile refuzând solicitarea, trăgând de timp în aşteptarea elicopterului care venea de la Bucureşti.

Şeful teroriştilor a ordonat şoferului să pornească autobuzul şi să se îndrepte către barajul autorităţilor. Autobuzul a lovit  cu putere partea dreapta a unui vehiculului blindat pe care l-a impins într-un şanţ, făcându-şi astfel loc de trecere.
Situaţia scapă astfel  de sub control iar autorităţile primesc ordin să tragă în cauciucuri.  Concomitent se aud focuri şi in autobuz, o primă victimă fiind şoferul, care este omorât. Călătorii speriaţi, încearcă să-i dezarmeze pe cei trei terorişti reuşind să dezarmeze pe unul. Atunci s-au auzit primele focuri de armă în autobuz
Rămas fără conducător, autobuzul se opreşte într-un copac de pe marginea drumului, în timp ce forţele de ordine au continuat  să tragă haotic. Conform relatărilor martorilor, când s-a deschis uşa autobuzului, au ieşit mai multe persoane militarii nereuşind  să îi diferenţieze pe terorişti de ostatici. După încetarea focului, autobuzul a fost luat cu asalt de trupele anti-tero.  În schimbul de focuri au murit şase oameni şi alţi 12 au fost  răniţi, înainte ca teroriștii să fie capturați și arestați.

Dragănescu, rănit destul de grav, este asaltat de oameni si renunţă, nu fără ultime eforturi, la luptă, fiind imobilizat de militari în autobuz. Ceilalţi doi terorişti, Buţincu şi Muntean reuşesc să scape fugind prin lanul de floarea-soarelui, fiind ulterior imobilizaţi.  Seara, cei trei terorişti au fost aduşi din spital la sediul Miliţiei pentru primele cercetări, procurorul militar al Procuraturii Militare Timişoara, începand cercetarea penală. În dosarul nr.292/B/1981 al Procuraturii Militare Timişoara s-a stabilit că cei trei terorişti au comis infracţiunile de: tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, furt calificat în paguba avutului public, deţinere ilegală de arme şi muniţie, tâlharie în paguba avutului public, lipsire de libertate în mod ilegal, omor deosebit de grav, vătamare corporală gravă, asociere pentru comiterea de infracţiuni,
dispunându-se  arestarea celor trei. Autorităţile au făcut cut propunerea de cercetare şi judecare publică a celor trei, pentru a se da un exemplu că statul si societatea comunistă nu permit şi nu v-or îngădui nici pe viitor ca asemenea acte de teroare să mai aibă loc pe teritoriul ţării.

După capturare, cei trei au fost asasinați din ordinul autorităţilor comuniste. Butincu și Muntean au fost împușcați pe un câmp în noaptea următoare, iar Drăgănescu, fiind rănit, a fost sugrumat în arest după două zile. Butincu și Muntean au fost îngropați într-o groapă comună din Cimitirul Călugăreni din Deva. Familiilor celor doi nu li s-a spus niciodată unde au fost înmormântați. Drăgănescu a fost îngropat în Cimitirul Săracilor din Timișoara. Ca și în cazul celorlalți doi, nu a fost lăsat nicun indiciu, nicio urmă.

La momentul respectiv, Tudor Postelnicu era șeful Securității, iar George Homoștean era ministrul de interne, cei doi fiind anchetați ulterior, în 1991, pentru implicarea în evenimente și asasinarea celor trei.