Se zice că îți găsești împlinirea dincolo de fricile tale. Adică trebuie să ai curaj să le înfrunți și după ce faci asta, devii ceea ce vizezi să fii. Ajungi practic să trăiești viața pe care ți-o dorești…
În ultimele zile mă gândesc foarte mult la acest punct de vedere și, analizându-mă atât pe mine cât și pe amicii mei ratați sau de succes, (că am din ambele tabere), tind să cred că această perspectivă este adevărată.
Personal, am o frică imensă de a ieși din zona mea de confort, deși mi s-a demonstrat în mod repetat că atunci când fac asta am numai de câștigat. Cu toate astea, după mici escapade dincolo de „spațiul” în care mă simt în siguranță, în loc să îndrăznesc să merg mai departe, mă întorc în „cochilia” mea și n-o mai părăsesc ani de zile. Stau și put, cum ar zice un prieten. Iar în situația mea sunt foarte mulți. Pur și simplu nu avem curaj să facem altceva, să ieșim din rutină și așteptăm cu sufletul la gură să ne pice ceva din cer. Nu pică nimic. Doar în momentele noastre rare de curaj obținem ce ne trebuie și atât. Ce folos că acele momente sunt rare, iar dorințele sunt multe, multe, multe, multe. Iar atunci când avem curaj, practic trecem peste învățăturile primite în societate, societate care ne învață că trebuie să avem răbdare, că trebuie să ne vedem de viața noastră, că trebuie să fim angajați până la pensie, că trebuie să suportăm orice de la șefi, că nu avem șanse dacă încercăm ceva de unii singuri, că n-o să obținem nimic dacă ieșim din tipare, că pasiunile noastre nu contează, că trebuie să fim cuminți, supuși și silitori. Culmea e că practica ne demonstrează mereu altceva…
„Chiar dacă lumea râde de tine, ia-te în serios. Mulţimile râd de ceea ce nu înţeleg şi ridiculizează tot ceea ce le depăşeşte. Uită ce gândesc alţii. Prea mulţi dintre cei care au în ei o scânteie de geniu nu-i dau frâu niciodată, pentru că se tem de hohotele lumii. Ceea ce contează este părerea ta despre tine şi încrederea pe care ţi-o acorzi”, ne spune Napoleon Hill în celebra sa carte „De la idee la bani”, printre puținele cărți motivaționale care chiar merită citită. Restul, practic sunt copii ale ideilor ilustrate în lucrarea menționată. Și da, ne întrebăm prea des ce va zice lumea, ce va crede lumea, deși dacă analizăm în profunzime, lumea asta de a cărei opinie ne temem nu înseamnă nimic pentru noi, după cum nici noi nu însemnăm mare lucru pentru ea.
Fără să ne dăm seama, ne-am transformat în niște persoane comode, fricoase, supuse, cu mentalitate de sclav și culmea e că am ajuns să iubim prea mult această postură ca să ne dorim îndeajuns de mult să ieșim din ea. Și uite așa, în loc să ne construim viața pe care ne-o dorim cu adevărat, preferăm să trăim viața care ni se oferă, numai pentru că cei din jurul nostru ne bat pe umăr cu satisfacție și mândrie, mulțumiți că nu suntem cu nimic mai mult decât dânșii.
Lasa un raspuns