O unitate de cazare utilată cu toate electrocasnicele necesare pentru o bună gospodărire a fost pusă la dispoziție de către Primăria Poiana Stampei, ucrainenilor fugiți din calea războiului.
Dacă în prezent locația găzduiește 20 de persoane, mame și copii, în perioada următoare acest număr va crește, deoarece s-au mai anunțat încă 10 persoane dornice de pace și normalitate.
Vestea că la cabana din satul Teșna este nevoie de implicare fizică și sufletească nu i-a lăsat indiferenți pe oamenii din Poiana Stampei, iar întâiul semnal a fost dat, și de data aceasta, de admnistrația publică locală, prin primarul Viluț Mezdrea.
„Cabana a fost dotată de către noi cu televizoare SMART în fiecare cameră, internet prin fibră optică, frigidere, aragaz, cuptor cu microunde, mașină de spălat și tot ce mai era necesar pentru ca viața de aici să semene cu cea normală a lor de dinaintea războiului”, a declarat primarul Viluț Mezdrea.
Cum era firesc, exemplul edilului a fost urmat și de către colegii săi din Primăria Poiana Stampei, de Biserică, precum și de mulți oameni din localitate. Fiecare a contribuit cu ce se știa că este nevoie, însă pentru că nu se poate vorbi despre o perioadă clară în care oamenii din Ucraina vor sta la cabana din localitate, este nevoie în continuare de solidaritatea localnicilor.
„Adresez mulțumiri sincere colegilor din Primărie, care sunt extrem de implicați, preoților parohi, precum și tuturor cetățenilor care s-au implicat până acum. Celorlalți, le reamintesc cât sunt de binecuvântați că seara sunt în caselele lor și îi rog să își îndrepte privirea către cei care și-au pus întreaga viață într-o valiză și au plecat spre niciunde… ”, a transmis primarul comunei Poiana Stampei.
Întrebat de ce ar avea nevoie persoanele cazate la cabană, edilul a spus că „poate de o jucărie care să aducă zâmbetul pe buzele unui copil, de o ciocolată care să îndulcească amarul, de haine și, bineînțeles, de mâncare”.
Totodată, acesta a menționat că mâncarea nu trebuie să fie neapărat gătită, întrucât mămicile gătesc și se gospodăresc singure.
În concluzie, se poate spune că Povestea Inimii Bune de la Poiana Stampei este un exemplu, dar cere continuitate…
Lasa un raspuns