article placeholder

Ajutor pentru un pas înainte

Un proverb din străbuni în interpretarea modernă și uzuală a zilei de azi în viziunea lui Radu Bercea, ca de obicei mai expresiv în ce nu spune.

Miopie de iarnă

Sunt iată ceva ani de când iarna ne prinde nepregătiți, mereu pe drumurile înzăpezite, strigând după ajutor sau privind de la gura sobei cum ne dispare ulița din fața casei. Măi oameni buni, chiar nu se prinde nimeni că nu mai avem zeci de mii de militari în termen care să curețe drumurile?

Când mai dăm mână cu mână

Societatea românească a făcut un mare pas înapoi în relațiile interumane, egoismul, propriul interes și nu de puține ori avariția fiind bariere din ce în ce mai solide între oameni. În loc să ajutăm semeni în pericol sau la mare nevoie, ne-am obișnuit să căutăm scuze să nu facem nici măcar ce trebuie, ce suntem plătiți să facem.
article placeholder

Traseu

O nouă fabulă marca Radu Bercea, un munte de ironie prăbușit peste realitate, menit să ne atragă atenția asupra oamenilor care spun orice ca să-și atingă scopul.

Când pușcăria devine universitate

A venit timpul să tratăm cu seriozitate viața lui Radu Bercea pentru a încerca să determinăm cum a reușit plasticanul să transforme încercările vieții în artă, motivul detașării sale de cotidian în favoarea universului cromatic al creațiilor sale.

Teatru redivivus cu FabulinUS

În urbea noastră teatrul e prilej de haltă pentru colective aflate în turneu și un prilej nedorit de a ne reîntâlni cu mobilierul vetust din Casa de Cultură. Nu se întâmplă pe aici ca oamenii să se ducă la teatru, pentru că orașul nostru nu are teatru și nu te poți duce la teatru într-o berărie, deși cei de la Talcioc Cultural au încercat. În aceste condiții, trupa FabulinUS a mutat teatrul la USV și am putea spune că a făcut-o cu succes.

Trial

O ilustrare sfătoasă a unui adevăr incontestabil dă fiecăruia dintre noi ocazia să afle în ce parte a populației se încadrează, Radu Bercea știind că cititorii noștri sunt mai obișnuiți cu poezia.

O zi de mim

Am avut un coșmar în care toată lumea era mută, se auzea doar muzică instrumentală și pe televizoare nu erau decât filme documentare cu animale în libertate și peisaje mirifice. La trezire mi-am dat seama că, departe de a fi un coșmar, o zi fără minciună ar putea fi chiar așa, liniștită și frumoasă.

Competențele incompetenței

De ani de zile asistăm la o deteriorare accentuată a relațiilor dintre salvatori și victime, datorată mai ales haosului instituționalizat care domnește la nivelul organizării, al competențelor și mai ales al timpului de răspuns în caz de calamitate. Nenumăratele organizații chemate să acționeze în asemenea cazuri sunt mai preocupate să dea vina pe alții, decât să facă ceva util. Babilonia care a ucis doi oameni, culmea, doi oameni care doreau să salveze viața altor oameni, a demonstrat că nu suntem capabili de nimic altceva decât de declarații sforăitoare și apariții penibile la televizor.

Piesa de teatru “Drum în jos cu înger”, la USV

În zilele de 23 și 24 ianuarie, teatru studențesc ”Fabulinus” va prezenta pe scena Auditoriumului „Joseph Schmidt” piesa de teatru “Drum în jos cu înger”, după Oleg Bogaiev.
article placeholder

Dorința universală

Într-o tentativă de a oferi și soluții la problemele semnalate, Radu Bercea, propune o cale simplă spre o viață mai bună.

Microscopul bate oglinda

Oamenii sunt în cea mai mare parte cercetători, deoarece își îndreaptă atenția către exterior, mult mai interesați de ce au, fac sau zic alții decât de acțiunile propriei persoane. De aceea bârfa, can-can-ul și scandalul întrec cu mult realitatea în viața lor.
article placeholder

Copacul recunoașterii

Un nou zâmet sălciu, ca să nu zicem amar, ilustrat de talentul lui Radu Bercea care ne aduce și întrbarea.... care următorul măr care va cădea?

Un Al(t)chimist la Fierărie

Sâmbătă 25 ianuarie Marius Matache aduce muzica la Fierărie Pub Boem, pentru admiratorii genului folk și obișnuiții locului.

Mania indiferenței

Trăim într-o lume ciudată, un soi de pauză între două stiluri de viață care ne permite să suspendăm trebuie în favoarea unui vreau bolnav, apocaliptic, care ne handicapează într-o stază perpetuă.