Mai îndrăgesc plimbările și să pierd timpul. Dar pot trăi la fel de liniștit și fără astea. Mă plictisesc ușor, nu sunt moralitatea întruchipată și nici nu cred să existe astfel de moralități. Încerc să fiu rezonabil, iar a fi rezonabil înseamnă să faci și compromisuri. Poveștile cu corupția mă lasă rece atâta timp cât nu mă afectează în mod direct. Dacă mă afectează în mod direct, mă duc direct la sursa răului și încerc s-o vindec. Sunt un adevărat taumaturg. Nu apelez la justiție, pentru că nu cred în ea. Mă enervează oamenii care se cred demni, dar nu mă enervează cei care sunt demni… și mă enervează să stau la coadă sau în fânar când vine vremea să depozităm fânul. Am alergie la praf și la mâncarea făcută în batjocură. Decât să-mi pui în față o strachină cu mâncare prost gătită, mai bine mă înjuri, pentru că voi fi mai puțin deranjat. Nu-mi place trezitul de dimineață, nici graba, nici să conduc. Sunt un șofer execrabil și numai grația divină m-a ferit de vreun incident în trafic. Conduc doar din simplul motiv că încă nu sunt îndeajuns de bogat cât să-mi angajez șofer, iar Andreea își va lua permisul abia luna următoare. Chiar nu-mi place să fiu ipocrit, dar uneori sunt, pentru simplu fapt că ipocrizia a devenit o sursă de venit. Iubesc oamenii talentați și încerc de fiecare dată să-i ajut. E drept că de obicei oamenii mă evită pentru că mă consideră dificil și culmea e că mă bucură treaba asta. Nu sunt sufletul petrecerii și nici nu-mi propun să devin. Îmi place să am o viață plictisitoare, comodă, predictibilă, fără provocări majore. Mi-e frică de înălțime, de sărăcie, de Alzheimer, de șobolani și de revenirea într-o funcție publică de decizie a lui Băsescu pe care îl consider Diavolul. Pe Iohanis îl consider tatăl diavolului și mă doare în fund dacă pentru asta mă considerați comunist.
Urăsc surprizele la fel de mult pe cât urăsc MLM-urile și munca voluntară. Îmi place Istoria României și consider că ar trebui să se țină câte o oră în fiecare zi, din clasa a IV-a până într-a XII-a. La fel cu orele de limbă și literatură română, de matematică, cultură civică, educație antreprenorială, dezvoltare personală, educație fizică, istoria religiilor, informatică, comunicare și limbi străine la alegere. Noroc că încă nu sunt ministru al educației. Asta se va întâmpla peste 12 ani. Până atunci, veți uita cu desăvârșire acest articol. Mă bucur că se va întâmpla asta. O țară nu poate fi condusă din umbră dacă are ținere de minte…
Lasa un raspuns