Am pornit să scriu despre blues, convins că asupra acestui fenomen se aplică regulile generale ale actului artistic, deoarece până la acest festival nu am avut posibilitatea de a vedea și simți lumea din spatele scenei, dar pe măsură ce el s-a desfășurat, optica mea s-a schimbat definitiv. Am înțeles că spre deosebire de orice alt curent muzical, blues-ul nu înseamnă afirmare sau bani, ci este pur și simplu un mod de viață, o filozofie definitivă a celor care înțeleg să servească acest fenomen.
După recitalurile de pe scena de la Talcioc Cultural ale unei simple înșiruiri de nume, oricum străine celor care sunt străini de lumea aproape ermetică a blues-ului, ar fi străină ideii care stă la baza activității acestor oameni, indiferent dacă sunt ei muzicieni, tehnicieni sau organizatori, așa că am hotărât să nu dau niciun nume și să scriu despre festival ca despre fenomenul cultural care a fost. Numele se află pe afișul festivalului, dar nimic în blues nu este fix și spectatorii au avut parte de nenumărate permutări între interpreți, o adevărată demonstrație a faptului că atâta vreme cât trăiești pentru blues, este indiferent cine cu cine cântă.
Americani sau nemți, sârbi, norvegieni sau români, unii îmbătrâniți pe scene, alții tineri și chiar un copil de 11 ani au demonstrat cât sunt de compatibili. Indiferent dacă au cântat blues acustic sau plugged in, cu toții trăiau blues-ul la un nivel egalizator, ca o întoarcere la un Babilon unde amestecul limbilor n-a funcționat. Totul la acest festival a fost paroxistic, dar de departe cel mai emoționant moment al lui nu s-a desfășurat pe scenă, ci la Cimitirul Armenesc de pe Zamca, unde artiștii români s-au dus să-i cânte lui Fane Adumitroaie, care deși decedat deja de 10 ani, continuă să fie viu și inclus în lumea paralelă a blues-ului.
Peste toate mai rămâne doar regretul că asemenea evenimente se întâmplă doar o dată pe an și tot ce se acumulează la asemenea evenimente se disipează până anul viitor. Am filmat pentru dumneavoastră câteva secvențe din care să vedeți măcar ceva dintre cele întâmplate, deoarece fără să fie cineva de față, e greu de crezut că un spectator poate înțelege fenomenul blues.
Lasa un raspuns