Pentru noi, ca popor, adaptarea la lege este o problemă iar adaptarea la legile altei țări chiar o problemă majoră. Sunt de acord că familia Bodnariu a încălcat legea norvegiană dar, în lipsa unor dovezi că au existat avertismente, amenzi și alte metode coercitive care să atenționeze familia de emigranți despre greșeala făcută, decizia organizației Barnevernet de a lua cei 5 copii este un abuz care va genera valuri de reacții negative ce vor duce probabil și la un proces CEDO, pentru că e greu de crezut că Biserica Penticostală va pierde acest prilej de afirmare a sa.
Sunt iarăși perfect de acord că Norvegia are un standard moral ridicat și îi și felicit pe tema asta, totuși sunt câteva mici amănunte care mută obiectul disputei din sfera legalului în cea a ilegalului. Legile, bune sau rele, sunt ”obligatorii” pentru cetățenii unui stat iar perioada dintre intrarea pe teritoriul statului respectiv și câștigarea cetățeniei este folosită de azilanți/emigranți pentru ”adaptare la sistemul de legi și învățarea limbii”. Faptul că Norvegia alocă fonduri emigranților nu-i dă dreptul să forțeze aplicarea unor legi valabile numai pe teritoriul ei, cu atât mai puțin unei organizații capabile să judece că, ”drepturile copilului din Norvegia” dar nu neapărat norvegian, depășesc drepturile internaționale ale omului.
Nu știu și, dacă mă întreabă cineva, nici nu-mi pasă ce lege norvegiană a încălcat familia Bodnariuc pentru că respectiva familie ”nu e norvegiană” și întrucât nu e, Norvegia avea dreptul să-i expulzeze, avea dreptul să-i amendeze, să-i dea exemplu negativ la televizor sau să-i pună la colț pe coji de nuci, dar nu avea nici-un drept să-i ia copiii. Vreau să știu cum s-ar simți ”apărătorii” legilor indiferent de conținutul acestora, dacă un contigent sănătos de islamiști s-ar apuca să aplice sharia la fiecare colț de stradă, că doar e lege. O lege este bună exclusiv cât este aplicată corect, cât cuprinde diverse trepte de gravitate în funcție de care se aplică penalizări și exclude posibilitatea abuzurilor. Or, în cazul familiei Bodnariuc decizia celor de la Barnevernet este clar un abuz, iar imaginile filmate de la luarea copiilor au demonstrat clar că aceștia își iubeau părinții.
Personal cred că Guvernele găsesc mult prea repede legi pe care le încredințează unor organizații dar uită să mai controleze activitatea acestora, motiv pentru care organizațiile respective devin un soi de stat în stat cu care nu prea ai posibilitatea să te lupți. Din nefericire pentru cei de la Barnevernet, cazul Bodnariuc va fi pentru ei extrem de distructiv deoarece mă îndoiesc că Norvegia își permite valul de efecte negative legat de el. Dacă românii nu sunt un factor major de îngrijorare, Biserica Penticostală și restul de Biserici ”creștine” nu vor scăpa ocazia să facă valuri.
Lasa un raspuns