Tot el subliniază importanţa sufletului în cunoaşterea unui popor, arătând că există un suflet naţional ce s-a format din contopirea trăirilor sufleteşti ale celor din trecut, cu trăirile celor care trăiesc şi că această imagine sufletească reprezintă chipul în care ne întrupăm în faţa altor neamuri.
Pentru a reda cu fidelitate perspectiva gânditorului român asupra personalităţii neamului românesc, ne permitem a reda un citat mai lung din lucrarea de mai sus. Prin urmare, românul pare „preocupat de ce vor zice alţii; uşurelnic când va trebui să ia hotărâri sub influența mulţimii; religios şi naţionalist de ochii altora şi în genere totdeauna aţintit cu ochii pe ce vor face alţii, românul pare dar a trăi sufleteşte mai mult cu o conştiinţă de grup decât cu conştiinţa sa personală. În conştiinţa grupului îşi găseşte dânsul pe de-a gata până şi cele mai ieftine motive ale vieţii sale zilnice. Casa lui este plăcută după obiceiul românesc şi nu după gustul său personal; masa lui de asemeni; haina lui, de asemeni; până şi mormântul părinţilor săi de asemeni. Românul nu caută să-şi aproprie natura externă cu gândul de a o transforma şi de a o diferenţia după caracterul persoanei sale, persoana sa nu cere de la natură diferenţieri speciale, ci ea se mulţumeşte cu acelea pe care le-a dobândit obiceiul neamului […]. Fixarea personalităţii sale, românul nu o caută nici în timp, nici în spaţiu […]. Românul când a avut ceva de păstrat, l-a încredinţat lumii. El şi-a vărsat focul inimii într-o lume tot ca a lui, şi a evitat totdeauna să stea de vorbă cu sine însuşi sau să-şi sape gândul pe piatră sau metal. Lumea chemată să-i ştie gândul este lumea cu care el stă de vorbă; lumea cu care el poate cânta, juca şi munci împreună; este lumea vizibilă lui şi care îi absoarbe cu desăvârşire individualitatea.” Cu alte cuvinte, Motru consideră că sufletul nostru este unul gregar. „Prin suflet gregar, sociologia înţelege altceva decât un suflet solidar. Solidaritatea este opera sacrificiului conştient, pe când gregarismul este o stare impusă prin împrejurări şi tradiţie.” Având în vedere condiţiile create de istorie, gregarismul este considerat de către autorul roman „cea mai nimerită armă de luptă. Fără acest gregarism nu s-ar fi putut păstra unitatea limbii şi a bisericii. Fără el, organizarea politică ar fi fost mai divizată de cum a fost. Gregarismul a oprit diferenţierea personalităţilor şi cu aceasta a culturii, dar în schimb el ne-a păstrat întregimea neamului şi a slabei culturi româneşti aşa cum era ea.”
Studiile psiho-sociologice pe care le face Rădulescu Motru, demonstrează preocuparea acestuia pentru cunoaşterea specificului spiritualităţii noastre şi al culturii româneşti, pentru afirmarea acesteia în contextul istoriei universale. Ca fin observator al evoluţiei societăţii, acesta militează pentru transformarea sufletului „gregar” în suflet „solidar”, dar această trecere nu o putem face dacă nu suntem conştienţi de noi înşine, de toată profunzimea lumii noastre spirituale în ansamblul ei, pe care trebuie să o acceptăm şi cu bune şi cu rele.
Lasa un raspuns