Cristian Pomohaci continuă să fie în centrul atenției, iar oamenii îl iubesc necondiționat.

În timpul unui concert din localitatea să natală, Rebrişoara, din apropiere de Târgu Mureş, Pomohaci a cântat câteva colinde, apoi, a ţinut şi o mică slujba pe scenă, spre marea satisfacţie a celor aflaţi în public, care nu îl puteau scăpa din ochi.

„Sunt mai lacom şi mai rău decât unul care nu are atât cât am eu. Îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, îmi doresc   să am mai mult şi să pot da celor din jurul meu. În rest eu nu sar dogmele ortodoxe române, nu sar peste cal, nu exagerez în nimic ”, a spus atunci Pomohaci, în ropotele de aplauze care păreau să nu se sfășească.

De ce nu cred oamenii acuzațiile?

Credinţa oamenilor că este foarte probabil să se afle în faţa unei înscenări este invocată şi de sociologul Alfred Bulai.

„Dacă nu crezi informaţia despre acea persoană, nu e nicio problemă, mai ales că în România există cultura scenaritei, care sugerează întotdeauna că e o manevră a cuiva. Sunt prinşi oameni în flagrant şi alţi oameni, care îi cunosc pe respectivii, totuşi cred şi spun că e o înscenare. Faptul că este o informaţie în spaţiul public nu înseamnă că e şi crezută.“

Sociologul mai consideră şi că persoanele care îl apără pe Pomohaci nu cred informaţiile apărute tocmai din cauza credibilităţii precare a presei, moment în care primează încrederea în persoana pe care o cunosc direct. „Nu uitaţi că televiziunile nu au o foarte mare credibilitate în România, tocmai pentru că sunt multe informaţii ciudate, amestecate. Sigur că există şi informaţii serioase, la fel cum sunt şi posturi serioase, dar per ansamblu oamenii nu alocă o credibilitate foarte mare şi atunci experienţa directă e mai importantă. Iar informaţia este oricum reinterpretată în comunităţi, ceea ce se numeşte comunicare în doi paşi. Are o forţă de convingere infinit mai mare un om pe care îl cunoşti decât comunicarea în spaţiul mediatic“, explică Bulai.