Acest popor are câteva elemente caracteristice, unele atât de adânc încrustate în ADN, încât se regăsesc în orice ar face oamenii. Astăzi m-am gândit să vă povestesc despre influența dansului în viața noastră.

Venite din negura începutului, dansurile sunt un mod de exprimare a personalității unui popor, o perpetuare dincolo de logică a metodelor de comunicare din vremea de dinaintea răspândirii cuvintelor. Această metodă este cert conținută de ADN-ul nostru, deoarece nu cred să existe om care să nu-și fi simțit corpul răspunzând unei melodii, măcar o dată. Influența dansului se regăsește peste tot, de la dansul pe sârmă al politicienilor și până la hora cărucioarelor la supermarket, viața în sine urmând ritmuri diferite în regiunile României, mai calmă la șes, mai iute în regiunile montane.

Dansul este o formă de a împărtăși sentimente, gânduri și trăiri atunci când vine din suflet și plăcere, dar mai este și o formă de a minți atunci când conține mișcări învățate, menite să atragă atenția asupra dansatorilor. Cel mai evident se vede asta în politică, unde interpreții trec de la manea la sârba în căruță, în funcție de direcția din care bate vântul, dar veți descoperi cu ușurință lucruri importante despre oamenii care trec pe lângă voi numai privindu-i cu atenție la cumpărături.

Mersul este un dans continuu, lipsit de melodie, dar având ritm și viteză. Vedem mereu oameni mergând, unii mai repede, alții foarte lent, dar câți dintre dumneavoastră v-ați gândit la diferențele și asemănările dintre aceste două grupe de oameni?

Ne putem duce viața în ritm de Căluș sau de sârbă, mereu pe goană după oarece ținte importante, sau ritmul mai lent al Horei sau Brâului, adunând impresii din ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar nu putem, orice-am face să alungăm dansul din viața noastră.

Îmi amintesc de un concurs de dans, singurul la care am fost în viața mea, la care se prezentau perechi de dansatori profesioniști, în majoritate soți și soții. M-a scârbit spectacolul, deoarece mi-a dat senzația unui teatru de marionete și pregătindu-mă să ies am găsit pe gangul de ieșire un cuplu de bătrânei care se țineau în brațe, legănându-se ușor. Atunci și acolo am înțeles că dansul este important în viață, poate chiar mai important decât cuvintele.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.