Cu cât te încăpățânezi să faci mai multă școală umanistă, cu atât cunoștințele tale devin mai puțin practice și de mai puțin folos în viața de zi cu zi. Dacă nu ai trăi în cotidian, asta nu ar fi o problemă, dar șansele să rămâi doar în lumea supraterană, ca să nu zic extraterestră, a mediului academic sunt destul de reduse. În afara acestei lumi, îți sunt suficiente pentru a-ți câștiga traiul și a nu te face de ocară, informațiile dobândite în școala generală sau în liceu. Dacă ai avut ghinionul ca în învățământul preuniversitar să nu faci carte, atunci e drept că ce vei studia în facultate te va ajuta într-o oarecare măsură, dar sigur nu potrivit așteptărilor avute. Asta pentru că școala, în ansamblul ei, nu pune accentul pe dezvoltarea unor abilități specifice domeniului de studiu, ci pe acumularea de informații. Vă spun cu sinceritate că, în ciuda încăpățânării vecine cu cerbicia a cadrelor didactice de a scoate enciclopedii vii, de pe băncile școlii ies cel mult niște simple memoratoare, ce dețin niște informații pe care nu știu să le folosească. Uite așa, se trezesc tinerii noștri că vor să cucerească piața muncii, dar nu au la ei armele necesare pentru a începe asediul. Și atunci fie intră în depresie, fie sunt întreținuți de părinți până își găsesc drumul în viață, fie ajung să aibă job-uri pe care le urăsc din toți rărunchii lor, fie nu mai au nicio așteptare legată de utilitatea sistemului de învățământ convențional și decid că e timpul să ia ei însăși taurul de coarne pentru a dobândi abilitățile necesare integrării lor în câmpul muncii. Treaba e că până să ia această decizie, trec câțiva ani buni, ani care nu vor mai putea fi recuperați, ani care ar fi trebuit economisiți prin școala făcută, nu pierduți cu desăvârșire.
Partea pozitivă e că avem tineri plini de potențial, tineri care cu puțină îndrumare ajung să fie conștienți de valoarea lor, conștienți că nu școala le oferă certitudinea unui loc de muncă, ci implicarea lor în activități care cel mai adesea nu au nicio legătură cu studiile lor, ci cu pasiunile lor, pasiuni care le oferă posibilitatea de a-și pune în practică abilitățile, nu doar de a le contabiliza și a le trece le secțiunea „diverse” a vieții. Dacă vrei să devii jurnalist, activitățile respective îți dau șansa de a scrie practic un articol, nu doar de a teoretiza pe marginea lui cum trebuie făcut, dacă vrei să devii purtător de cuvânt, ai posibilitatea de a te comporta ca atare pentru un ONG sau cine știe ce altă organizație, nu doar să înveți despre părerea cine știe cui, cu privire la cum trebuie să se comporte un asemenea personaj, ș.a.m.d. În principiu, prin voluntariat sau activități asemănătoare, tinerii au posibilitatea reală de a învăța lucruri pe care școala uită sau nu vrea să le arate. Un asemenea sistem educațional nu are cum funcționa! De aceea fie se va adapta și el realităților cotidiene, fie încetul cu încetul va dispare.
Lasa un raspuns