Tuturor ne place să credem că am venit pe lume pentru a îndeplini o misiune pe care ne-a hărăzit-o Cerul, că nimic din ce suntem nu este la voia întâmplării și că scopul nostru pe pământ este scris cu litere bine îngroșate ce nu pot fi șterse cu radiera ce se află la îndemâna omului.
Există, însă, oameni pe care Dumnezeu i-a ales „cu voce tare” rostindu-le clar că s-au născut pentru a răspândi binele și ajutorul, iar dacă vreodată în viață vor crede altceva, vor fi doar simple momente ce nici măcar nu trebuie explicate, ci doar trăite.
Alexandru Calancea are astăzi 40 de ani, este managerul celei mai mari și importante unități spitalicești din județ, iar, de la naștere și până astăzi, viața nu a contenit să-i amintească că binele pe care îl va răspândi celor din jurul său va fi întotdeauna avuția sa cea mai de preț.
Venirea sa pe lume, într-o perioadă în care speranța îi părăsise pe părinții săi, iar documentele pentru adopția unui copil erau înaintate, a fost catalogată de medici renumiți din București „o minune” ținând cont și de istoricul medical de la acea vreme al mamei sale. Poate de aceea și primele cuvinte ale celei ce i-a dat viață s-au îndreptat către Dumnezeu Căruia i-a cerut ca „acest copil, dacă a venit pe lume sănătos, să ajute oamenii în viața sa”.
Sigur că timpul a scurs prin clepsidra vieții anii, iar copilul de-altădată, educat de doi părinți cu halat alb și empatie pentru semeni, asistenți medicali în orașul Vicovu de Sus, a urcat pe scara lumii spre școala ce părea că îi va trasa exact poteca pe care va călători în anii maturizării.
Absolvent al Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare”, medicul de astăzi s-a văzut, ani la rând, parte din elita celor de la forțele aeriene. La finalul studiilor liceale, însă, a optat pentru Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, dar în ziua concursului Dumnezeu a întors pagina spre un nou capitol: elevul militar nu a scris nimic pe foaia de examen, iar la ieșirea din sală i-a spus tatălui că el se va face medic.
A fost practic momentul în care copilul de odinioară și-a început misiunea pentru care a fost dăruit părinților săi și lumii.
„Îmi doream să fiu pilot de aviație. Am ținut-o așa până în ziua examenului, când un cumul de conjuncturi m-a făcut să-mi doresc altceva. Mă aștepta tatăl meu după examen: eu eram foarte împăcat cu mine și i-am spus că eu vreau să fac medicină”, își amintește astăzi Alexandru Calancea.
Să te hotărăști că vrei să fii medic, în condițiile în care alți tineri se pregătesc din primul an de liceu pentru asta, nu este o decizie simplă, însă toate sunt cu putință celor ce cred. Alexandru Calancea este dovada vie.
„Mi-am luat două manuale și am început să învăț singur, dar cu un program extrem de riguros. Mi-am făcut singur o planificare a materiei pe care am respectat-o întocmai. La un moment dat, ținând cont de faptul că alți colegi de-ai mei se pregăteau ani la rând pentru această facultate, l-am rugat pe tatăl meu să stea de vorbă cu o doamnă profesoară de la Liceul din Vicovu de Sus pentru a-mi oferi meditații. Întrucât doamna a respins total posibilitatea promovării examenului cu o pregătire atât de grăbită, m-am ambiționat și n-am mai luat meditații”, povestește managerul spitalului de la Suceava.
În continuare, la braț cu Cel care nu pierde nicio bătălie, Alexandru Calancea mai dărâmă o teorie și mai marchează o victorie: intră la Medicină la Iași, fără un minut de pregătire cu un profesor, la buget, ceea ce nu poate fi deloc o simplă întâmplare.
„Mi-am dat seama, după ce am luat contact cu primii pacienți, că aceasta este menirea mea pe lume. Am învățat să empatizez cu pacientul, iar în acest sens am avut și profesori care puneau accent pe partea clinică. Predau dumnealor din minte, nu de pe slide-uri”, subliniază medicul sucevean.
De la Aviație, la Cardiologie, nu e decât un salt
Fără îndoială, anii de școală modelează semnificativ și viziunea, și nivelul de curiozitate, și valorile care îi animă pe viitorii medici, însă de aici, de pe băncile școlii, și până în cabinetul medical, este un drum ce presupune, din nou, alegeri.
Și nu orice fel de alegeri: tu hotărăști ce vrei să faci în viața ta de medic în mod constant. E drept, și oamenii din jurul tău, care sunt lumină, te inspiră.
Așa s-a întâmplat și în cazul tânărului de la țară, cu ambiții și idealuri mărețe: cineva l-a făcut să aleagă o ramură ce are alături de ea bătăia inimii, adică țelul suprem al vieții.
„Am terminat cei 6 ani de facultate și, deși, nici partea chirurgicală nu mi-a displăcut, am știut că vreau să optez pentru partea medicală, pentru a sta mai mult cu pacientul, pentru a vorbi mai mult cu el. Astfel, în stagiul de Medicină Internă, în ultimii ani, am avut plăcerea să lucrez cu un alt mare doctor, Fermeșanu, care, deși era internist, iubea cardiologia și punea diagnostic pacienților uitându-se pe Electrocardiogramă, nu avea nevoie de ecografie cardiacă. Dumnealui m-a făcut să iubesc și eu cardiologia”, ne-a declarat medicul Calancea.
Astfel, după rezidențiatul de cinci ani în Medicină Internă, pe care l-a dus la capăt până în ultima zi, după ce a refuzat să rămână asistent universitar la facultatea din Iași, deși oferta era una cât se poate de onorabilă și sigură, a ales să se înscrie la un nou rezidențiat în Cardiologie și a devenit medic rezident la Rădăuți.
Provocat la un moment de sinceritate și întrebat dacă astăzi, asemeni medicului Fermeșanu, și el pune diagnosticul pacienților săi doar uitându-se pe Electrocardiogramă, Alexandru Calancea este obiectiv în analiza cu sine.
„Un medic este în vârf, probabil, începând cu vârsta de 40 de ani. Sunt mulțumit cu rezultatele mele, însă consider că mai am încă multe de învățat”, ne răspunde Alexandru Calancea.
Nu ne rămâne decât să-l credem pentru că nu sunt doar vorbe ce sună bine: astăzi este medic, este manager și este și în ultimul an la Cardiologie Pediatrică, o specializare ce nu se regăsește încă la Suceava.
Și, totuși, cine este Alexandru Calancea?
De la arme și aviație, la inimă și la bătăile ei, din lumea minunată a satului, în centre universitare de renume, de la situații limită ce nu-și găsesc explicații, la bucuria împlinirilor, au fost treceri ce, în mod evident, au sădit în sufletul tânărului Alexandru Calancea trăiri ce au contribuit la omul de astăzi.
Apropo, cine este Alexandru Calancea?
„Sunt un om simplu de la țară, dintr-o familie modestă în casa căreia au existat și neajunsuri. Sunt un om ce a făcut medicina din pasiune, pe alocuri greu, însă am încercat, de fiecare dată, să nu pun presiune pe părinții mei. Ei au investit în pregătirea mea, de aceea am încercat să-i feresc de problemele ce, inevitabil, apar în timpul facultății. Astăzi mă caracterizez ca un om simplu ce își iubește aproapele și care vrea să facă bine celor din jur. Niciodată nu m-am putut gândi doar la binele meu”, ne-a declarat managerul Spitalului Județean Suceava.
Știe bine, în fiecare dimineață când se trezește, că a venit pe lume să facă bine și asta face: după ce termină programul de manager, la cererea pacienților, oferă și consulații pe bază de programare. Nu pleacă însă, niciodată, singur de acasă, pentru că misiunea sa are nevoie și de Cel care i-a dat-o.
„Îmi plce să cred că am o relație așa cum trebuie cu Dumnezeu. Sunt o persoană credincioasă: cred că există o putere supranaturală ce ne guvernează și ne duce pe drumul ce ne-a fost menit în viață”, mărturisește medicul de inimi.
Manager al celei mai importante și mari unități spitalicești din județ: moderat sau militar?
Alexandru Calancea a devenit manager acum un an, când să fii director al unui spital era ultimul lucru pe care un medic și l-ar fi putut dori.
Oameni ce conduceau Ministerul Sănătății demisionau, medici cu mulți ani de experiență preferau să stea departe de responsabilitate, spitalul sucevean era parte a unei campanii de denigrare bine coordonate la nivel național, iar frica deținea supremația.
Alexandru Calancea, însă, la 39 de ani, dădea dovadă de curaj și multă asumare.
„Funcția mi-a fost propusă. Și m-am gândit, am cântărit foarte mult lucrurile, pentru că este o provocare imensă. Dar, trebuie să ne asumăm responsabilitatea, trebuie să punem umărul, pentru ca acest spital să renască. Trebuie să facem lucrurile foarte bine, pentru Suceava, pentru Bucovina, ca toată lumea să aibă încredere în acest spital și să nu fim nevoiți să plecăm în alte centre universitare, în alte orașe, în alte țări. Trebuie să avem un spital performant, un spital în care să avem încredere, un spital unde să găsim toate specialitățile medicale”, declara managerul Calancea la scurt timp după preluarea funcției.
Astăzi, după un an de management, acesta recunoaște că mai sunt multe lucruri de îndreptat, însă nicio secundă nu ia în calcul să facă rabat de la calitate, evoluție și performanță, oricât de obositor și greu ar fi.
„Mă bazez pe efectul bulgărelui de zăpădă și îmi doresc să avem la Suceava un sistem medical integrat. Nu avem asta la acest moment. Lucrăm individual, iar în medicină nu există orgolii. Coordonarea medicală și relația cu celelalte spitale din județ trebuie să existe și după pandemie. Mai apoi, și în interiorul spitalului mai sunt lucruri ce trebuie perfectate. Lucrăm, atât și eu, cât și echipa mea, zilnic la asta”, a declarat pentru SuceavaLive, managerul spitalului sucevean.
Cât despre relația cu personalul medical, Alexandru Calancea spune că a aplicat fermitatea cu căldură pentru că, uneori, un zâmbet poate schimba ziua unui coleg și traiectoria unei situații.
„Sunt organizat. Sunt riguros, îmi place ordinea și disciplina, dar în același timp aplic fermitatea cu căldură”, a mai spus managerul SJU.
Astăzi, spitalul de la Suceava se pregătește din ce în ce mai intens să dea la o parte titulatura de spital Covid, iar zilnic, cifrele mici de îmbolnăviri, contribuie la grăbirea acestui moment atât de așteptat.
Astăzi, Alexandru Calancea este un manager care își cunoaște foarte bine limitele și calitățile, nu pretinde că le știe pe toate și continuă să aibă aspirații și planuri înalte pentru că, până la urmă, fac parte din misiunea sa…
Există oameni ce ne țin inima în mâini și există oameni ce s-au născut să facă bine…
Alexandru Calancea este unul dintre ei…
Lasa un raspuns