Acesta nu este un articol politic, este unul social, pentru că societatea românească este mai preocupată să-și creeze țapi ispășitori decât să găsească oameni capabili să conducă țara. Chiar nu contează din ce partid fac parte aleșii și nici modalitatea de a ajunge în funcții de conducere, deoarece odată ajunși acolo, ei devin altcineva decât persoana care a candidat. Având încă vânătăi pe piept de la vehemența cu care au promis schimbări și reforme, și le acoperă cu cămăși de mătase și costume de firmă, intră rapid în rândul demnitarilor posesori de drepturi și scutiți de obligații.
De unde navigau printre alegători strângând mâini și împărțind găleți, pixuri, brichete sau umbrele, devin mai inabordabili decât Papa de la Roma. Îi mai poți vedea pe cei mai ambițioși dintre ei numai pe ecranele televiziunilor aservite, ajunși acolo ca să dea vina pe alții pentru nereușitele lor. Nu contează ce spun sau ce fac, au imunitate și până și atunci când DNA mai prinde câte unul cu ocaua mică, colegii demnitari fac zid de protecție în jurul său.
Petre Țuțea ne îndemna să nu ne mai alegem conducători din rândul acelora care nu-și iubesc țara, dar bătrânul visător dorea tare mult să uite ce au făcut românii cu cei care și-au iubit țara. Este inutil să mai iubești România, atâta vreme cât populația acestei țări își dorește să fie orice altceva decât român. În căutare de beneficii materiale, cetățenii s-au declarat baptiști, mormoni sau te miri ce altă sectă care oferea pașapoarte pentru America. Apoi s-au naturalizat maghiari, ca să ajungă cetățeni europeni înaintea vecinilor de bloc.
Nu cred să apuc vremea în care se va schimba ceva din cercul vicios al prezentului și speranța mea de bine general din care să apuc și eu porția mea este o adevărată ficțiune socială. Mă gândesc numai la soarta copiilor noștri și la cea a nepoților nostril, care nu au nicio vină că noi am ales să ne smulgem rădăcinile, ca să ne putem plânge că ne ia valul.
Lasa un raspuns