Foarte mulți dintre dumneavoastră se întreabă de ce nu se mai reușesc mișcări, civice sau populare, cu adevărat naționale. Deși tindeți să învinuiți lipsa unui lider sau a unei platforme politice bune, de vină suntem toți, pentru că alergând după interese personale, nu prea avem cum găsi interesul public.

Mă îndoiesc că mai știe cineva ce este interesul public și chiar dacă unii mai știu, sunt prea puțini ca să poată determina ceva. Cu toții ne dorim sarea din mare și luna de pe cer, dar în loc să ne conjugăm eforturile spre atingerea acestor deziderate, acționăm numai în interes personal, ceea ce ne face să nu reușim, în general, să ne atingem scopul. Am uitat cu toții, dacă se mai predă astăzi în școli lecția de fizică despre compunerea vectorilor și suntem condiționați de o societate rapace să descompunem orice efort general se mai creează întâmplător.

Este insuficient să înhămăm 5 cai la o căruță dacă nu știm să conducem acești cai, să tragă toți în aceiași direcție. Evident că o țară în care 15 milioane de alegători vor fiecare altceva nu se poate deplasa în nicio direcție și dacă totuși o face, direcția aceea nu este sigur una benefică. Indiferent cum privim problema, românii au uitat să acționeze ca un popor și odată cu sentimentul național au uitat și de interesul național.

Valoarea unui popor nu este dată de numărul de miliardari din Topul Forbes, ci de numărul de analfabeți. Este imposibil să ai bunăstare personală atunci când singura ta preocupare este să privești la televizor cum muncesc alții. Mă minunez mereu cum de aceiași români care stau pe cămașă în țară muncesc de uimesc lumea imediat ce ajung în străinătate, de parcă aerul Carpaților ar conține în compoziția lui, pe lângă oxigen, bioxid de carbon, azot și alte gaze rare și un gaz care provoacă lenea, ba încă în proporție de 80%.

Ne alienăm galopant, descompunerea intereselor comune în milioane de interese separate tinde să ne ducă spre o distrugere a societății umane în bresle limitate, pe interese, în care să se adune profitorii. Ar merita să vă gândiți cam cum ar arăta lumea asta dacă singurele forme de organizare a oamenilor ar fi breslele. Ce s-ar alege din această civilizație umană dacă viitorul nostru ar fi decis de o mână de oameni, conducători de bresle? Dar dacă singurele bresle care vor supraviețui inerentului război pentru supremație dintre ele ar fi breasla hoților, breasla mincinoșilor profesioniști și breasla ucigașilor?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.