Asta pentru că la începutul săptămânii glonțul a trecut pe la urechea lui Liviu Dragnea, in dosarul în care este acuzat de instigare la abuz în serviciu. Pentru că știa ce sendință va primi pe 14 Februarie, dată la care magistrații au amânat primul termen de fond, șeful camerei deputaților a decis că este cazul să acționeze. Și a trecut la treabă, dovedind că este un om care se ține de cuvânt până la capat. A dat ordin, iar guvernul s-a adunat la ceas de seara pentru a rezolva odată pentru totdeauna problema cu acest „cartof fierbinte” pe care foarte multă lume nu l-a putut înghiți. Inclusiv miniștrilor cabinetului Grindeanu le-a stat în gât, dar au preferat să-și păstreze funcția decât să se pună rău cu președinteșe partidului. Asta ne arată din nou că la ora actuală, Liviu Dragnea este pentru PSD, exact ce a fost Traian Băsescu pentru PDL. Această poziție de putere absolută față de membrii partidului i-a făcut pe amândoi să comită greșeli care au dus la dispariția PDL-ului si care vor duce, în cazul de față, dacă nu la dispariția PSD-ului, la subțierea sa în procente electorale teribilă. În urma acestui act de sinucidere politică, oamenii au ieșit în stradă, deși bag mâna în foc că mai bine de 80% dintre protestatari n-au citit prevederile ordonanței respective, după cum nici cei care susțin acest demers n-au făcut-o, în egală măsură. Fiecare tabără a luat de bună informația venită pe sursa mediatică mai apropiată de crezul său politic. Și de această dată, adevărul este undeva la mijloc, mai exact în actele normative adoptate, pe care tare bine ar fi să le citească fiecare cu ochii săi înainte de a arunca cu piatra.
De ce a apărut această Ordonanță de Urgență?
Pesediștii vor invoca ca principal motiv evitarea unor hotărâri pilot de la CEDO, în timp ce PNL-iștii se vor rezuma să suțină că „ciuma roșie lovește din nou”. În fapt, motivele sunt mult mai complexe și țin mai degrabă de schimbarea echilibrelor de putere la nivel mondial. Dacă în timpul administrației Bush, SUA era încă cea mai puternică țară din lume, influențând politica externă la nivel mondial potrivit intereselor sale, în timpul administrației Obama și-a pierdut acest statut în fața Rusiei, care la ora actuală are aceeași politică hegemonică ca a Americii. În fond, au reușit să le ofere SUA un președinte! Unul care se va ocupa mai mult de politica internă a USA, lăsându-le rușilor mâna liberă în tot ce își propun pe plan extern. Cel mult vor mârâi, pentru a păstra aparențele, dar numai atât.
În România, imediat după lovitura de stat deghizată în revoluție (cel mai potrivit rămâne termenul „loviluție”), principalii oameni care proveneau de la serviciile secrete străine înfiltrați în aparatul de stat apartineau fie Rusiei, fie Ungariei, CIA-ul având un cuvând nu prea mare de spus pe câmpul informativ valah. Dovezi în acest sens fiind accederea generalului Militaru, ofițer dovedit GRU în funcția de Ministru al Apărării Naționale și conflictul inter-etnic iscat la începutul anilor 90 între români și unguri. Datorită dezastrului economic cu care s-a confruntat Rusia în perioada lui Elțin, evident că aceasta și-a pierdut controlul informativ în zonă și nici Ungaria nu a avut în acei ani, cea mai plăcută perioadă din istoria sa. Așa ne-am trezit la noi în țară în 1997 cu Bill Clinton, iar in 2002 cu Bush. Dacă primul a dat semnalul serviciilor serete americane și celor occidentale că își pot extinde activitățile în zonă, al doilea a consolidat poziția agenților străini în structurile statului, a factorilor de decizie, în societatea civilă și în media. Astfel România s-a transformat în anii de președinție a lui Traian Băsescu într-o enclavă a serviciilor secrete prietene cu cele americane, România jucând tot timpul după cum i s-a dictat din exteriorul țării. În acest răstimp și Rusia, trecută între timp sub domnia lui Putin, n-a stat degeaba. A așteptat numai momentul oportun pentru a acționa. Acest moment a venit odată cu administrația Obama, dar a fost o perioadă mai mult de consolidare a poziției pe câmpul informativ al Europei, încercând marea cu degetul prin anexarea Crimeei, pentru a vedea cât de puternici sunt de fapt în raportul de forțe cu SUA și UE. Au fost mai puternici, moment din care și-au permis totul. Inclusiv să câștige alegerile în fiecare țară unde și-au propus asta, printr-un discurs antioccidental, naționalist, bine argumentat. Din acel moment, oamenii care i-au ajutat să-și consolideze poziția în zonă trebuiau răsplătiți, laolaltă cu alții, străini de aceste activități, pentru a păstra aparențele. Iar aceste răsplați vin sub formă de funcții, contracte cu statul și, de ce nu, o grațiere a „tovarășilor” de drum.
Implicațiile interne ale Ordonanței.
PSD-ul a făcut o uriașă greșeală adoptând aceste acte normative, mai cu seamă pentru că sunt mulți oameni din electoratul său care nu sunt de acord cu ea. Crezând că prin mituirea electoratului, îi cumperi complicitatea, e de-a dreptul pueril. Evident că PNL-ul și celelalte partide de opoziție, vor susține sus și tare că ordonanța respectivă servește doar psd-iștilor. E adevărat, la numărul de politicieni penali, PSD-ul stă cel mai bine. Asta pentru că e un partid mamut. Dar dacă s-ar uita fiecare partid în parte în propria ogradă, ar vedea că procentual, sunt la egalitate penală cu „ciuma roșie” . Adică 40 de oameni penali din 100, cat ar avea un partid mare, e egal din punct de vedere procentul cu 4 oameni penali din 10, cat are un partid mic. Tot 40% reprezinta. Așa că absolut toate partidele politice sunt avantajate de această Ordonanță. Deontologia discursului politic afișat de opoziție este de o ipocrizie incredibilă. Efectiv cred că s-au scăpat pe ei de bucurie că ordonanța a fost dată. Cel mai grav aspect al acestor acte normative este acela că prin adoptarea lor se creează o stare de tensiune în societate, împărțind această țară în două curente de opinie care se bat cap în cap, deși nici una dintre tabere nu are dreptate. Guvernul avea în primul rând datoria de a uni țara după alegeri, nu să contribuie la dezbinarea ei. Trebuiau întâi să-și ducă la capăt programul de guvernare, transformându-l într-o poveste de succes și poate abia atunci și-ar fi permis un asemenea lux. Dacă peste 3 ani s-ar fi trăit conform celor enunțate în programul mentionat, nu mai ieșea în stradă nici umbra tinerilor frumoși și liberi. Această grabă îi va costa pe PSD-iști mai mult decât au estimat. Păcat!
Implicațiile externe ale Ordonanței
Pe plan extern, ne vom face de râs. Deși această rușine o putem compara cu cea a Legii pensiilor adoptată de guvernarea Boc, când Roberta Anastase a numărat 175 de deputați, în loc de 100 câți erau prezenți în sală, sfidând evidența și a trecut repectiva lege deși nu avea cvorum, deci ilegal, media occidentală va reacționa numai în privința ordonanțelor. Asta pentru că acolo unde Rusia nu și-a extins incă influența, media și unii factori decidenți aparțin încă serviciilor pro-occidentale și americane. Dacă Liviu Dragnea avea răbdare, totul ar fi trecut nebăgat în seamă de occidentul cel drept și milostiv care numai n-a avut ochi să vadă ilegalitate efectuată de cea care îi reprezenta interesele. Euro va crește, leul se va prăbuși și absolut toți stăpânii noștri occidentali se vor înversuna asupra stăpânilor noștri sovietici, în timp ce noi ne vom certa ca proștii pentru interesele fiecarei tabere în parte, numai nu pentru interesul nostru comun.
Posibilitatea opoziției de a face istorie.
Parlamentarii PNL, PMP și USR pot demonstra că sunt adevărați oameni politici dându-și demisia în bloc, provocând alegeri anticipate. În mod cert n-o vor face pentru că sunt niște lași slugarnici care gândesc practic: mai bine 4 ani în opoziție sigur, decât deloc în parlament. Asta în ciuda faptului că n-ar risca mai nimic în eventualitatea unor alegeri anticipate dacă își păstrează locurile pe listele electorale ale partidelor pe care le reprezintă. Dacă ar face acest gest, nu numai că și-ar recupera locul în parlament, dar ar aduce și alți colegi alături de dânșii, formând în mod cert majoritatea, în condițiile în care PSD-ul va înregistra cel mai mic scor electoral din istorie datorită neinspiratelor decizii luate. Ar scrie și istorie, dovedind bărbăție și demnitate în fața unor presupuse abuzuri ale puterii, fiind un exemplu pentru întreaga Europă și nu numai. Dar n-o să facă asta. Vor face numai scandal, scindând și mai mult societatea, fără absolut nicio finalitate decât aceia că iși păstrează mai departe mandatul. Fără un asemenea gest, totul este numai de ochii lumii.
Oricum, adevărata schimbare nu va veni niciodată de la mediul politic, adevărată schimbare este posibilă doar prin noi înșine, luându-ne mai în serios mai întâi calitatea de oameni și apoi cea de cetățeni.
Lasa un raspuns