Marea surpriză nu a fost că președintele țării a acceptat invitația la un eveniment local fără prea mare vizibilitate, ci faptul că Excelența Sa Klaus Iohanis a cuvântat. Au ieșit vorbele din gura sa ca din izvorul cel bun. Nu se mai terminau! Curgeau una după alta ca și cum s-ar fi dat drumul la barajul de la Bicaz din cauza surplusului de apă. Dar curgeau lent, cu aceeași tonalitate, liniștite ca o Duminică dimineața. Oricum se vedea de departe că tematica abordată îi priește. I-a căzut bine la stomac, oferindu-i strașnica posibilitate de a înșira cuvinte goale, ce din coadă au să sune. Astfel, a oferit distinșilor participanți același gen de discurs pe care îl auzim de prin 2002 încoace cu descentralizarea, regionalizarea și tot ce cuprind cele două concepte administrative, pe principiul că se putea și mai bine, dar e bine că nu-i mai rău.
Potrivit lui Iohannis, în ultimii ani s-a încercat identificarea unor soluții administrative care, de cele mai multe ori, fie au fost abandonate, fie aplicate parțial.
Președintele României este de părere că una dintre cauze este succesiunea rapidă a guvernanților care, ajunși la putere, s-au grăbit, chipurile, să reformeze. Pentru că o parte dintre inițiativele recente au născut controverse, acesta speră ca guvernanții să se folosească cu înțelepciune de învățămintele trecutului și să nu introducă o discriminare între autoritățile publice locale.
Președintele României susține și că regionalizarea și descentralizarea reprezintă un amplu proces de transfer structural de servicii publice, competențe, fonduri publice din subordinea autorităților centrale către cele locale, iar obiectivul principal este reducerea decalajelor de dezvoltare și un efect de antrenare a întregii economii.
Chestia cu adevărat tristă a fost punerea în scenă a primirii mărețului personaj. Consiliul Județean împreună cu Primăria Sucevei s-au organizat mai ceva ca pe vremea comuniștilor încercând din răsputerile lor să pregătească orașul ca de sărbătoare. Mai lipsea să vopsească frunzele și să lege fructe în copaci ca să arate că Suceava este cu multe luni înaintea altor județe și că la noi copacii fac două rânduri de fructe pe an. Ba, chiar și firma ocupată de curățenia orașului a fost pusă la treabă și în sfârșit, pentru câteva ore, părți din orașul nostru a arătat așa cum trebuie să arate un municipiu reședință de județ. Această frenezie revoluționar proletară a fost taxată de suceveni:
„Păcat nu mai vine președintele la fosta casă de oaspeți că se asfalta și drumul spre Ipotești, că arată ca după Al Doilea Război Mondial”
„Cât entuziasm. Ar fi bine ca președintele să aibă traseu și prin cartierele de la periferia orașului. Ar avea ce vedea.”
„Totuși, ar trebui ca domnul Flutur sa scrie cu oi, pe dealurile de la Humor și numele lui Iohannis ca să fie tacâmul complet.”
„Să vină mai des domnul președinte la Suceava, să se plimbe pe străzile lăturalnice neasfaltate și fără canalizare, plătitori de taxe și impozite suntem și noi”
„Când vine președintele pe la Rădăuți?Poate se trag și niște marcaje prin centru…”
„O vizită săptămânală nu e posibilă?”
Oricum, cred că cel mai potrivit final pentru vizita lui Iohanis în Suceava este o parafrază după celebrul pamflet în versuri a lui Constantin Tănase: „A rostit în grabă mare/ Klaus un discurs cam mut: / Sus cutare, jos cutare! /…și cu asta ce-am făcut?”
