Dumnezeu nu ne vrea triști

de Dragoș Huțuleac

Am mai spus asta: sunt un om credincios, dar nu sunt un om religios. Intâmplările ultimilor luni, m-au făcut să înțeleg de ce este important să crezi în ceva. Credința ține speranța vie. Și dacă cumva, nu mai crezi în tine însuți, e bine să rămână credința în acel ceva pe care eu și alții îl numim Dumnezeu. Deoarece, crezând în El, simți că nu mai este totul pierdut și, cumva, mergi înainte. Chiar dacă e greu, ai îndoieli, ai totuși de ce te agăța ca să nu cazi în depresie, în disperare.

Am mai înțeles lunile astea că Dumnezeu nu ne dă semne. Deloc. Ceea ce interpretăm noi ca semne de sus sunt simple întâmplări cărora, datorită contextului psihic pe care îl traversăm, le acordăm semnificații lipsite de cea mai elementară urmă de rațional. Iar Dumnezeu, ne vrea raționali. Și nu ne vorbește prin semne, ci prin conștiința noastră. Care dacă este împăcată cu deciziile pe care le luăm, ne oferă liniște…dacă nu e împăcată, ne chinuie mai departe până raționalul din noi ne obligă să luăm hotarările care trebuie a fi luate pentru a ne fi bine. Iar ceea ce trebuie, de cele mai multe ori nu e totuna cu ceea ce ne dorim. Și e greu să acceptăm asta. Pentru că ne dorim tot timpul să avem dreptate. Și nu avem. Iar cât timp ne încăpățânăm să nu acceptăm faptul că am greșit, atâta timp ne va fi greu.

Unii dintre noi pot învăța să trăiască cu greul. Să se amăgească că sunt puternici și că vor trece cu bine prin perioada asta grea. De fapt sunt fraieri. Nu trebuie să treacă prin greul ăsta. Trebuie să accepte că au greșit și să încerce să îndrepte ce se mai poate. E drept că se vor acomoda cu greul și vor crede că a trăi greu, stresant, pe fugă, fără împliniri, e ceva normal. Și se vor mândri că se descurcă. Numai că absolut degeaba te mândrești cu așa ceva dacă nu ești fericit.

Dumnezeu nu ne vrea triști. Acceptând opinia că El ne-ar fi Tată, e absurd să crezi că și-ar vrea copiii triști. El chiar ne vrea veseli, împliniți și nu cred să aibă bucurie mai mare decât să ne vadă pe toți fericiți. Ca să ne ușureze viața, ne-a lăsat o serie de reguli pe care trebuie să le respectăm. Dar ne-a lăsat și liber arbitru și de multe ori alegem să nu ținem cont de regurile respective, crezând că știm noi mai bine ce avem de făcut. Și le încălcăm…și de aici încolo, toate par să fie împotriva noastră. Iar până nu ne revenim în simțiri, până nu ținem cont de regulile Lui, până nu facem ce trebuie (nu ce vrem) toată viața noastră este o continuă încercare…