România este astăzi un spațiu pustiit de un neam de furnici, altădată lucrătoare, care au înțeles libertatea ca pe o dezlegare la jaf și au devenit toate lăcuste. Dar, dacă furnicile erau aproximativ egale, lăcustele s-au dezvoltat pe caste într-o piramidă distructivă. Călătorim sute de kilometri din metropolele noastre pline de gropi, pe șoselele noastre pline de gropi pentru a admira ceva obiceiuri strămoșești păstrate de comunități izolate care încă își mai duc viața în concordanță cu natura și cu datinile străbunicilor noștri. Admirăm culorile vii, sunetele curate și bujorii din obrajii copiilor, mâncăm hulpav mâncăruri care ar face să leșine orice exeget culinar și ne întoarcem la viața ternă a orașelor să ne târâm existența între două salarii.
N-am înțeles niciodată de ce fugim de frumosul din viața zilnică dar ne îndreptăm mereu către el în concedii sau cu ocazia marilor sărbători. Când suntem fățarnici, atunci când stăm cuminți în fața televizoarelor înghițind minciunile sau atunci când, lăsând totul în urmă, ne ducem să ne reculegem undeva, la umbra frumuseților lui Dumnezeu? An de an, valuri de Români care lucrează în occident, vin în țară să-și facă sărbătorile de Crăciun sau concediul în vreme ce tot mai mulți dintre cei ce locuiesc aici se înghesuie la agențiile de turism pentru a merge în alte locuri. Exemplul oferit de Președintele Klaus Iohannis este grăitor pentru o societate consumistă, lipsită de rădăcini și tradiții și ne demonstrează clar direcția pe care politicienii au de gând să o impună acestui popor.
Am trecut peste Sărbătorile Crăciunului și peste cumpăna dintre ani cu senzația că o imensă surdină a fost aplicată peste ele, că 2015 a consemnat un Crăciun mai liniștit, mult mai ”în familie”, că oamenii încep să revină la matca străbună într-un reflux natural ce va dura, probabil, câțiva ani. Revenim ”acasă” deoarece Europa spre care ne dădeam duși își schimbă fața de la ”uniți în diversitate” spre o ”unitate cu anasâna” dictată de un Bruxelles care a uitat că Comisia Europeană este un organ ”consultativ” și nu un Împărat. În plus, nevoia Germaniei de muncitori este o problemă a ei și chiar nu înțeleg de ce trebuie islamizată Europa ca Germania să-și păstreze superioritatea economică.
2016 se anunță un an foarte interesant, atât la nivel intern cât și la nivel mondial. Alegerile locale vor dovedi dacă politica tradițională își va pregăti ”punțile” sau își va pava cu pensii speciale drumul în eternitate. Orice ne-ar meni Dumnezeu sunt sigur că și la trecerea spre 2017 la Humor vor veni ”urșii de paie” să ne amintească de Zamolxe și istoria nescrisă a acestor locuri.
Lasa un raspuns