„Vorbim de două experimente la care a fost supusă România în ultimii 5 ani, acestea făcând parte dintr-o lungă suită de încercări pe care poporul nostru a trebuit să le înghită de-a lungul ultimei sute de ani. Prima a fost de ordin economic și a constat în măsuri draconice de reducere a veniturilor populației în anul 2009. Un eșec care a ferit, prin exemplul său, întreaga Europa de asemenea traume. Rezultatele au arătat că austeritatea nu este o soluție pentru colapsul finanțelor mondiale și s-au căutat alte soluții pentru depășirea impasului. Măsurile impuse însă românilor au provocat puternice traume psihologice la care astăzi nu mai face nimeni referire”, consideră Emanuel Havrici.
Candidatul PSD consideră că și acest guvern tehnocrat este tot un experiment care își va lăsa amprenta în viețile oamenilor.
„Al doilea experiment este unul politic, actual, asupra căruia am să zăbovesc mai mult, numit tehnocrație. În istoria omenirii au fost utilizate trei forme de guvernare:
- Democrația, cu formele ei, directă, reprezentativă, etc, terioretizată de la Platon, Aristotel, până în zilele noastre. În aceasta, cel putin teoretic, puterea ar aparține demosului (poporului).
- Aristocrația, în care puterea este deținută de un mic număr de oameni puternici, care guvernează în sprijinul tuturor.
- Dictatura, cu formele ei diverse, militară, comunistă, fascistă, monarhică, etc.
Ceea ce leagă toate aceste forme de guvernare este faptul că toate au în spatele lor o analiză teoretică puternică, sprijinindu-se pe sisteme filozofice, sociologice autentice, verificate în practica ultimelor cinci milenii.
Ideea de tehnocrație a apărut în Germania anilor ‘30, când populația trecea prin privațiuni deosebite, atât de ordin material cât și moral, traume provocate de pierderea primului război mondial și mai ales condițiilor impuse de puterile învingătoare. Strategia de bază a doctrinei consta ca un grup de oameni de știință, tehnicieni, oameni de cultură, să elaboreze fiecare în domeniul său un program de reabilitare care să revigoreze societatea germană. Nici într-un caz nu s-a pus problema ca aceștia să substituie managementul executiv, în sensul ca Einstein să devină cancelar.
După marea criză economică această idee a fost aprofundata și în America, unele surse acordând filozofilor americani paternitatea ideii. Dar nici într-un caz nu s-a pus problema renunțării la democrație în forma ei consacrată și preluarea puterii de către o castă a inginerilor, fizicienilor, matematicienilor, care să renunțe la rolul lor predominat științific, de sursă a progresului social și să preia funcții executive.
Astfel am devenit primul experiment din istorie cu un regim tehnocrat, ale cărui rezultate nu le putem anticipa, cu atât mai mult cu cât acesta nu are în spate o gândire ideologică astfel încât consecințele să fie predictibile.
Ne dorim cu toții ca aceasta provocare sa fie benefică pentru România, cu rezultate total diferite de cele din 2009. Dar dacă nu va fi așa? Pe cine vom trage la răspundere ? Îi cunoaștem pe cei care au ieșit în stradă și au provocat această schimbare de regim ? Dacă da, în fața cui răspund ei? Sunt aceștia mostre de moralitate și profesionalism pentru a se putea pronunța asupra viitorului nostru? Pe cine reprezintă?
Doar viitorul ne va putea lămuri asupra acestor întrebări și a altora pe care fiecare cred eu că le avem. Sper totuși că această încercare va fi un succes și întrebările mele să fie retorice. Hai România”, a conchis Emanuel Havrici.
Lasa un raspuns