Ni se spune că suntem în plin război. Aşa este. Un altfel de război, cu un inamic mic, invizibil, dar care capătă viaţă când se atinge de noi. Un inamic greu de răpus.
Îngerii păzitori ai zilelor noastre sunt, fără îndoială, oamenii în halate albe. Fie ei medici, anesteziști, asistenți medicali, infirmieri, ambulanțieri, brancardieri, aflați cu toții în linia întâi, în lupta cu acest inamic – SARS-CoV2, pe cât de necunoscut, pe atât de perfid. Personalul medical nu poate trata virusul online, prin tele-muncă. Trebuie să fie acolo, la căpătâiul celui aflat în suferință, să-i aline durerile, să-l vindece. Ca la război! Grea misiune…
Însă ce te faci când eroii devin pacienți și au nevoie, la rândul lor, de sprijin: medical și moral?
Daniel Cioban este erou încă din anul 1996, din luna noiembrie. Viața i-a oferit și multe ocazii de a pleca mai departe, însă rădăcinile și dragostea pentru oamenii județului său au fost mai puternice.
De atunci și-a pus toată priceperea în sistemul medical de la Câmpulung Moldovenesc, însă vremurile au făcut ca inevitabilul să se producă: a ajuns și el pacient bolnav cu noul coronavirus.
A stat o zi internat la Suceava, iar mai apoi a fost transferat la Iași.
A fost îngrijit de colegii săi din sistem, însă nu mică le-a fost mirarea acestora când au văzut că pacientul se transformă în cadru medical.
După ce durerile s-au mai domolit, iar tratamentul dădea semne de reacție, asistentul medical de la Câmpulung Moldovenesc și-a reluat misiunea în spitalul din Iași: a fost din nou cadru medical.
Despre acest fapt se ferește să vorbească și spune că, în opinia sa, cele mai mari calități ale unui om sunt Bunătatea și Bunul Simț.
„Este adevărat ce spuneți, că nu am stat cu mâna în sân. Meseria mea este să lucrez cu oamenii și în slujba sănătății lor. Ca și cadru medical, chiar dacă eram bolnav, n-am putut să stau cu mâna în sân și să mă uit la o colegă care încearcă să prindă o linie venoasă fiind îmbrăcată cu acele costume de protecție. Cu trei rânduri de mănuși, nu poți palpa o venă în profunzime. Bineînțeles că m-am ridicat și am pus eu branula”, recunoaște asistentul medical de la Câmpulung Moldovenesc.
Familia și foștii pacienți, dar și un primar care l-a sunat zilnic, pe lista oamenilor care l-au susținut la greu
Forma pe care a avut-o Daniel Cioban nu a fost cea mai simplă, ci mai degrabă s-a îndreptat spre medie-severă, acesta fiind la un punct de a ajunge la terapie intensivă.
E limpede că într-o asemenea perioadă, alături de medicamente, sprijinul moral a fost la fel de important pentru cel care, alteori, încuraja și alina rănile trupești și sufletești.
Într-o perioadă în care vizitele nu sunt permise, telefonul și mesajele de la celălalt capăt sunt cele care îți pot ridica moralul când treci prin asemenea clipe.
„În toată această perioadă lângă mine a fost familia, în primul rând. Vă dați seama că într-un spital COVID nu poți fi vizitat: dar telefonic și prin mesaje a fost lângă mine. Totodată, colegii de serviciu și foștii mei pacienți mi-au transmis mesaje de încurajare. Eu am domiciliul în comuna Pojorâta, iar primarul de acolo ( n.r. ing. Ioan Bogdan Codreanu) este și a fost alături de mine. M-a sunat în fiecare zi, m-a încurajat și chiar a vrut să trimită și o mașină după mine, dar eu trebuie să fiu transportat cu ambulanța”, a declarat pentru SuceavaLive, asistentul Daniel Cioban.
O experiență care lasă în urmă învățăminte
După o perioadă grea, Daniel Cioban a fost externat marți, 28 aprilie, de la spitalul din Iași, iar gândurile care încearcă un om în aceste momente se leagă, inevitabil, de învățămintele care trebuie trase.
Întrebat ce a învățat din această experiență, asistentul medical a răspuns: „să iubesc omul, să fiu la nevoie alături de el, și, foarte important, să nu-mi urăsc dușmanii”.
Cunoscut ca fiind mereu un autodidact, dar și ca o persoană care își transformă zilnic meseria în virtute, Daniel Cioban este un cadru medical extrem de apreciat și de colegii săi, dar și de pacienți.
Nici despre asta nu vrea să vorbească și spune că nimeni nu este perfect, dar poate deveni perfectibil.
Stând acasă şi păstrând distanţa socială, protejăm copiii, părinţii şi bunicii noştri. Într-o lume plină de durere, fiecare om, fiecare gest este important pentru noi, pentru voi şi pentru viitor. Cine salvează o viaţă salvează o lume întreagă! Virusul nu face diferenţe, diferenţa o putem face noi. Doar cu ajutorul vostru, al tuturor putem reuşi. Viaţa începe acolo unde frica se termină!
Lasa un raspuns