Eu îs mai prost aşa de felul meu…

De Dragoș Huțuleac

Există un zvon conform căruia, în urma măsurilor de austeritate care urmează a fi luate, elevii orfani de un părinte nu vor mai primi bursa socială de aproximativ 200 de lei, dacă părintele supravieţuitor are un venit consistent. 

„Dacă în anul școlar 2022-2023 elevii orfani cu un părinte decedat sau ambii părinți decedați primeau bursa socială fără a avea o limită de venit, în anul școlar 2023-2024, bursa socială pentru un elev cu un părinte decedat va fi condiționată de venitul minim, potrivit metodologiei cadru de acordare a burselor școlare pusă în dezbatere de ministerul Educației.”?

Poate unora li se pare o măsura corectă. Mie nu! Şi voi argumenta această părere din două puncte de vedere diferite.

În primul rând, indiferent de suma de bani pe care o aduce părintele supravieţuitor în casă, am convingerea că cei 200 de lei primiţi de copil de pe urma părintelui decedat reprezintă pentru orfan un fel de „continuare” a relaţiei cu părintele trecut în nefiinţă. În mintea şi în sufletul copilului, banii respectivi sunt banii de la mama, sau de la tata. Aceştia percep acest venit ca pe un „ajutor” al celor decedaţi pentru dânşii. Să te lăcomeşti tu dita mai statul, care acorzi contracte supraevaluate cu o generozitate ieşită de comun amicilor tăi, e de o mojicie fără limite. Iar această decizie să fie luată de nişte oameni care dacă găsesc 200 de lei pe jos, nici nu s-ar deranja să se aplece ca să-i ridice, e de-a dreptul greţos.

În al doilea rând, nu ştiu ce prevede managementul eficient al unei ţări, dar eu unul am fost învăţat că dacă în vreo lună nu-mi ajung banii pentru plata unor facturi sau pentru achiziţii curente, nu trebuie nici să mă împrumut, nici să fur alocaţia fetiţei. Ci trebuie să muncesc mai mult luna respectivă ca să câştig mai mulţi bani şi să-mi pot permite cheltuielile respective. Bine, şi să nu cheltui banii de aiurea am fost învăţat. Şi da, nu-i nici comod, nici plăcut să faci asta, dar e mai folositor pentru toată lumea.

Da’ bine, eu îs mai prost aşa de felul meu. Nu deştept ca statul român ca să dau banii pe 120 de milioane de vaccinuri care nu-mi trebuiesc, pentru ca ulterior să le arunc pe toate. N-am cumpărat nici izolete de 17.000 de euro bucată, pe care să le las nefolosite până în ziua de azi, nici n-am aruncat cu zecile de miliarde de dolari ca să cumpăr armament la mâna a doua care n-a ajuns în ţară nici până în ziua de azi. Da’ aşa-s eu… un prost mare! Dau banii doar pe ce îmi trebuie, nu pe ce îmi spun alţii că îmi trebuie. Şi nici nu mă întind mai mult decât mi-e plapuma. Ca să nu mai zic, că de la copii nu fur, Doamne fereşte!