Invitat în emisiunea „Lumini și umbre” de la B1 TV, ministrul de Interne Gabriel Oprea a declarat că și-a dat demisia, în 2009, din fruntea MAI, pentru că n-a vrut să numească „mafia la Ministerul de Interne”, așa cum ar fi dorit baronii din PSD-ul condus de Mircea Geoană.

Au trecut vreo şase ani şi patru luni de atunci. Mi-am dat demisia atunci, după 21 -22 de zile, pe 13 ianuarie 2009„, a explicat Gabriel Oprea care a confirmat că a atunci a fost o bătălie de tip mafiot în interiorul PSD-ului.

Una dintre cele mai importante funcţii din Guvernul României este cea de ministru de Interne. Este o instituţie de forţă a Statului Român, foarte importantă. Atunci (n.r. – revenind la candidatura) eram şeful Departamentului de Apărare, Ordine publică şi Siguranţă Naţională. Am câştigat competiţia politică în mod democratic, iar oamenii au avut încredere în mine. (…) E greu să câştigi o competiţie într-un partid în faţa şefului de atunci, domnul Mircea Geoană, care l-a spirjinit total pe domnul Cătălin Voicu. Am câştigat, şi credeţi-mă că a fost foarte important. Am ajuns ministrul de Interne, dar dincolo de om politic sunt şi militar. Ca om politic, pentru mine era un mare succes, eram a doua sau a treia oară ministru„, a amintit Oprea.

Întrebat dacă îi s-a propus să facă un târg, ca ministru, Oprea a răspuns: „Sigur că se fac astfel de propuneri: „Fii şi tu mai generos, ai câştigat competiţia”. Important este altceva, că dincolo de liniştea mea personală, sau de interesul meu personal că ajunsesem ministru, pentru mine primează interesul naţional al României şi nu mă joc cu astfel de cuvinte. Şi am dovedit până la urmă acest lucru. În momentul în care am avut anumite propuneri, nu i-am numit Cu tot riscul. Şi normal că mi s-a spus: „Fii atent, nu-i numeşti, vei fi dat afară din partid, vei pleca cu coada între picioare. Mai mult decât atât, fii foarte atent pe unde mergi”. Vorbesc foarte serios„.

„În momentul în care nu i-am numit, până la urmă, am avut nişte garanţii de sprijin. M-am dus, mai mult mi s-a cerut să vin la Partidul Social Democrat să-mi pun cenuşă în cap şi, că, poate rămân ministru. M-am dus şi stiţi cât am stat? Vă spun eu: 60 de secunde. M-am dus acolo, în faţa Biroului Permanent la PSD, în faţa tuturor, le-am spus că nu numesc, şi vă rog să verificaţi mafia la Ministerul de Interne. Şi am plecat. Am primit şi eu două voturi din toţi ăia de acolo. Mi-au dat, într-adevăr, Victor Ponta şi Marian Sârbu. Am plecat şi am rămas apoi pe stradă. Într-adevăr, am vrut de aici, de la Ministerul de Interne să fac o conferinţă de presă, să vorbesc de mafie, să vorbesc de tot ce e în Statul Român. Mi s-a recomandat că, să nu uit că totuşi, sunt militar şi nu e bine să stricăm imaginea Statului Român. Şi am înţeles şi acest lucru pentru momentul acela. Vedeţi cum este istoria? Până la urmă se decantează adevărul istoric„, a remarcat ministrul de Interne Gabriel Oprea, conform evz.ro

Mi-am dat demisia, nu am putut să spun mare lucru, am spus şi eu că nu vreau să mut mătura şi am plecat pe stradă, singur. Să ştiţi că nu e uşor să pleci singur pe stradă. Mi-am dat demisia. Lângă mine atunci, şi contează mult şi o mângâiere, au venit imediat doi oameni. Domnul primar Onţanu, unul dintre primarii mari ai PSD, şi Anghel Iordănescu. Şi de aici am plecat. Şi am început să construiesc mai mult. Atunci au venit lângă mine, treptat, câţiva parlamentari independenţi şi ştiţi ce am făcut, nu am vrut să plec din Kiseleff, cum se spune, nici de-al dracului. În sensul că am luat clădirea aia mică, tot de acolo din Kiseleff… Mi-am făcut un proiect politic de interes naţional- când iarăşi a râs lumea de mine, acuma toţi vorbesc de interesul naţional- şi am construit bazele acestui proiect: Uniunea Naţională pentru Progresul României. Şi, vedeţi, cu bune, cu rele, cu greşeli, dar avem după cinci ani de zile, în mod indubitabil, am asigurat stabilitatea atunci cu 33 de parlamentari, acuma cu 54, stabilitatea politică şi economică a României într-o perioadă grea”, a explicat liderul UNPR.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.