Comuna suceveană Hănțești, una dintre comunele tinere ale județului nostru, a fost reînființată ca unitate administrativă în 2003, după o pauză de peste 50 de ani. Această comună se remarcă prin oamenii locului, agricultura practicată, Biserica Tuturor Sfinților (monument istoric din sec. XV) și o țuică de sfeclă incredibilă. Atât de incredibilă încât, după ce am gustat-o prima oară, am decis să-mi iau nevastă de-acolo, ca să am acces tot timpul la aceasta minunăție bahică. Am reușit!
Așezare
Comuna Hănţeşti se află în estul Podişului Sucevei, subunitate a Podişului Moldovei, suprapunându-se sud-estului Podişului Dragomirnei şi şesului râului Siret din aval de Acumularea Bucecea. Prin suprafața sa de 38,5 km², Hănțeștiul se încadrează între comunele cu suprafață mică ale județului Suceava. În acest spațiu geografic restrâns sunt concentrate însă două așezări umane, Hănțești și Berești, vetre de sat mari, dar mai ales cu o vechime și continuitate neîntreruptă de locuire, care se întinde pe mai bine de șase secole. Mai face parte din comună și cătunul Arțari, cătun care în momentul de față nu este locuit. Cursul râului Siret traversează partea estică a comunei pe o distanță de 5 km în linie dreaptă și 12 km lungimea totală a râului, de la intrarea în nord pe teritoriul său și până în sud, la limita cu comuna Siminicea. Pârâul Valea Mare, afluent de ordinul I al Siretului, străbate pe direcția vest-est satul Hănțești. Limitele comunei Hănțești cu unitățile administrativ – teritoriale învecinate au fost stabilite în decursul timpului, astfel: nord-vest – comuna Zvoriștea, est – râul Siret și orașul Bucecea, sud – comuna Siminicea, vest – comuna Adâncata.
Din punct de vedere administrativ, până în anul 1950 localitatea Hănţeşti a rămas comună formată numai din satul Hănţeşti, inclusă în plasa Berhometele din judeţul Dorohoi. Din 1950, aceeaşi comună Hănţeşti, trece administrativ în raionul Botoşani inclus în Regiunea Suceava.
În anul 1968, prin Legea Nr. 2 din 16 februarie 1968, comuna Hănţeşti se desfiinţează, trecând din punct de vedere administrativ în componenţa comunei Adâncata, formată din satele Adâncata, Bereşti, Călugăreni, Feteşti şi Hănţeşti.
În urma multiplelor stăruinţe ale locuitorilor şi autorităţilor din Hănţeşti, prin Legea Nr. 473 din 12 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial din 24.XI.2003 s-a aprobat reînfiinţarea comunei Hănţeşti formată din satele Hănţeşti, Bereşti şi Arţari, prin reorganizarea comunei Adâncata.
Istoria comunei Hănțești
Așezare umană apărută în valea Siretului cu peste șase veacuri în urmă și având o continuitate neîntreruptă de locuire până în zilele noastre, Hănțeștiul este menționat într-un număr impresionant de mare de izvoare documentare, cartografice, statistice, etnografice, în studii istorice, studii geografice sau în presa vremii.
Hănțeștiul a apărut inițial (sec.XIV) în șesul dintre râul Siret (Siretul Nou) și Gârla Sirețelului (Siretul Vechi), cunoscut localnicilor prin toponimele „La Seliște” (pentru sec. XVIII-XIX) sau „La Temelie” (utilizat mai recent). Inundațiile frecvente ale Siretului au constituit ulterior un factor restrictiv de locuire, vatra Hănțeștiului strămutându-se în secolele următoare într-o primă fază pe terasele neinundabile de luncă și pe cele joase de versant de pe dreapta văii, iar ulterior extinzându-se și în amonte, de o parte și alta a pârâului Valea Mare. În acest areal de locuire mai recentă, sătenii au beneficiat de aceleași condiții favorabile, cărora li s-au adăugat lemnul pădurilor care acopereau la acea vreme suprafețe extinse în vestul așezării, dar și microclimatul de adăpost oferit de Valea Mare.
Prima atestare documentară a localității Hănțești datează din prima jumătate a secolului XV. La 15 iunie 1431, domnul Moldovei Alexandru cel Bun dăruia vornicului Cupcici mai multe sate împreună cu Hănțeștiul, printr-un uric (act de danie) emis la cancelaria de la Suceava:
„Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Voevod, Domnul Țării Moldovii, facem cunoscut și cu această carte a noastră, cine va căuta la dânsa sau o va auzi citindu-se, că această adevărată slugă și boier al nostru, credinciosul pan Cupcici vornicul ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă cătră noi, l-am miluit cu osebita noastră milă și i-am dat și i-am întărit vislujenie satele, în Țara noastră, anume Hențeuții la Sireti și Grigoreuții mai sus de Dragan (…..).”
De la primele atestări documentare și până către sfârșitul veacului al XVIII-lea, satul Hănțești apare menționat într-un număr relativ mare de documente, al căror conținut ne permite să constatăm continuitatea neîntreruptă de locuire în perimetrul vetrei, numele boierilor care au stăpânit, extinderea teritorială a vetrei de sat, limitele moșiilor, știri referitoare la potențialul economic, etc.
Cel mai important document, care face referire la satul Hănţeşti în perioada medievală este hotărnicia din 1658 (7166) ianuarie 23, numită „Mărturie hotarnică a boerilor rânduiţi de Vodă să aleagă hotarele moşiei Hănţeştilor despre alte moşii megieşe”.
„Milostive şi luminate Doamne să fi Măria Dumitale sănătos, dăm ştire Mării Dumitale: cum au purces arătândune semnele hotarălor Hănţeştilor despre Bereşti şi despre Silişte şi aşa niau arătat cum hotarul Hănţăştilor cătră Bereşti se începe de la fântâna putredă unde sunt doao răchiţi în fântâna cea din sus despre Bereşti, de acolo peste Siretul cel mare până în Siretul cel vechiŭ împotriva troianului Vâlceştilor, aşijderea şi despre siliştea monastirei Todirenilor, iară de la fântâna putredă până la teiul rotund, până în fântâna roşie, din fântâna roşie până în trestia, din trestia în vâlceoa de laturi despre Gligoreşti, de acolo drept la Siretiu aşa pre aceste semne niau arătat aceşti oameni buni cu sufletile lor şi după mărturia lor am socotit de am pusu şi stâlpi şi semne înaintea oamenilor, carii au fostu strânsu […]”
O frumoasă pagină de istorie a fost scrisă de hănțeșteni în timpul Primului Război Mondial. În continuare prezentăm textual câteva însemnări ale părintelui Gheorghe Măzăreanu rămase în arhiva parohiei, despre evenimentele întâmplate în Hănțeștiul acelor ani.
„Impresia generală în poporul încredinţat mie spre păstorire şi conducere a fost nespus de mare. Vestea despre intrarea noastră în război a fost primită cu cea mai mare bucurie. La sunarea clopotelor la miezul nopţii în noaptea de 14-15 august 1916, toată lumea s-a adunat la primărie a doua zi, de unde au venit împreună cu mine la biserică şi s-a făcut obişnuita Sf. Rugăciune. Şi s-a ţinut de mine o cuvântare entuziastă despre rolul şi datoria soldatului ca apărător al ţării, neamului, legii şi regelui şi despre datoriile celor rămaşi acasă. S-au binecuvântat toţi şi au sărutat Sf. Cruce şi Sf. Evanghelie […].
Întorcându-se toţi la primărie, tot cu steagul şi muzica în frunte şi în strigăte de urale, s-a încins o horă mare care a continuat până aproape de seară, când şi-au luat rămas bun toţi şi binecuvântarea de la preot, părinţi şi bătrâni. S-a regretat că nu i-am putut petrece până la staţia Bucecea cu muzica şi drapelul, ca în 1913, deoarece era asupra nopţii şi nu putea rămâne satul fără oameni.”
Numele localității
O informaţie documentară sigură în ceea ce priveşte numele localităţii Hănţeşti nu există. Tradiţia locală păstrată până astăzi în conştiinţa vie a localnicilor, consemnată şi în scris în scurtele monografii ce s-au alcătuit până acum, ne sugerează faptul că numele de Hănţeşti, ar proveni de la unele elemente de origine săsească ce s-au aşezat aici cu foarte mult timp în urmă, şi „însăşi denumirea satului ar veni de la un oarecare Hans”. În prima menţiune documentară a satului Hănţeşti din 15 iunie 1431, acesta apare cu numele „Henţeuţi”.
În următoarele veacuri localitatea apare cu numele de Hănţeşti, Hânţăşti, Hărţăşti sau Hînţăşti. Numele localităţii Hănţeşti începe să varieze foarte mult de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi până la începutul secolului al XX-lea. Astfel întâlnim următoarele denumiri: Gezeschti, Hemţeiti, Honcestij, Honcesty, Hănceşti specifice perioadei de ocupaţie habsburgică în Bucovina când, pe hărţile sau tabelele făcute de austrieci, denumirile româneşti au fost germanizate putând fi rostite sau înţelese mai uşor de aceştia.
Alte denumiri ale localităţii apar în documentele româneşti (recensăminte, tabele, etc.) făcute la porunca autorităţilor române din Moldova: Hînţeştii din Deal şi Hînţeştii din Vale, Hanţeştii, Hanţieştii din Deal şi Hanţieştii din Vale, Hălţăştii, Hănţănii, Hănţăştii cu Vale, Hănţeştii din Délŭ şi din Vale, Hînţeştii.
După anul 1954 se generalizează denumirea de Hănţeşti, aceasta fiind și denumirea pe care o folosim și în ziua de azi.
Hănțeștiul azi
Astăzi, comuna Hănțești este în plin proces de transformare și modernizare. Având o populație preponderent tânără, media de vârstă fiind undeva la 43 de ani, această unitate administrativă încearcă să renască după decăderea avută imediat după revoluție, când industria locală și agricultura centralizată au fost falimentate. Acest lucru a dus la o degradare a vietii și a economiei locale, efectele acestor falimente lăsând urme până la ora actuală. Cu toate astea, azi în comuna suceveană Hănțești se asfaltează, școlile sunt în plin proces de modernizare, căminul cultural corespunde celor mai exigente standarde în domeniu, primăria este renovată integral, comuna este supravegheată video non-stop și dacă ar fi să ne luăm după planurile administrației actuale, în următorii ani, locuitorii comunii vor avea acces gratuit la internet, vor fi racordați la apă, vor avea un sistem de canalizare performant, o rută ocolitoare pentru traficul greu, și un parc eolian pe dealurile Pleşa Bereşti și Pleșa Hănțești. Între noi fie vorba, dacă primăria și-ar da silința să asfalteze și peticul ală de drum până la Berești, actualul edil ar rămâne în funcție până la pensie…
Bun articolul, însă ar fi trebuit sa menționați și sursa de inspirație pentru mai bine de jumătate din conținutul lui.