Uite că aproape a trecut și prima săptămână din 2018. E anul centenarului Unirii și a Marilor speranțe, dar nu ale celor scrise de Charles Dickens, ci a celor scrise de noi, cu puterea gândului, pe foaia albă a anului ce ni se așterne la picioare. Oricât am fi de mari sau mici, cunoscuți sau necunoscuți, pășim în noul an ca pe covorul roșu. Reflectoarele oricum sunt puse pe viața noastră și dacă nu suntem urmăriți de structurile statului, suntem urmăriți de vecini, rude, cunoscuți sau alți admiratori. Dacă vom fi fericiți, vom fi discutați, dacă nu vom fi fericiți, de asemenea vom fi discutați, așa că în opinia mea, e mai bine să fim fericiți. Poate nu ar strica să încercăm să-i facem fericiți și pe alții. Dar nu cu forța, nici cu gesturi mărețe. Încurajările și complimentele sunt cele mai la îndemână mijloace de a schimba starea de spirit a oamenilor. Sunt gratuite și de efect.
Tot pentru anul acesta, poate ar fi folositor să ne uităm puțin printr-o carte de istorie. Nu cred că ne va ajuta să înțelegem prezentul, dar măcar ne va ridica destule semne de întrebare în legătură cu dânsul. În acest sens și cărțile de psihologie ale lui Rădulescu Motru ar fi de un real folos sau cele de sociologie ale lui Mircea Vulcănescu. Ar fi de ajuns până pe 1 Decembrie! Lectura lor cred că ajută la înțelegerea acestui popor care în opinia mea se înstrăinează tot mai mult de el însuși. Îndepărtarea de sine provoacă atât la om cât și la neam, ca entitate, depresie, angoasă, frustrare. Doar oamenii care se cunosc bine pe ei înșiși reușesc în viață și cred că asta este cheia succesului și pentru o țară. Chiar nu are rost să căutăm soluții pentru neputința noastră în alții. Soluția lor nu ni se va potrivi decât parțial, sau deloc, pentru că suntem diferiți.
Anul acesta va fi unul greu din punct de vedere economic. Asta și pentru că avem mereu tendința să cheltuim mai mult decât avem. E un fel nociv de a înțelege economia de piață. Practic ne bazăm pe venituri virtuale (posibile) și mai puțin pe alea avute în mână (sigure). Chestia asta duce la situații triste, pe care, personal, sper să nu le repet în ciuda declinului financiar al țării. De aceea, în acest an, poate nu ar strica să fim mulțumiți cu ce avem, să avem puterea de a accepta situația în care suntem și, plecând de la acest punct, să muncim pentru mai mult. Fără vaiete, fără încrâncenare, fără invidie, fără ură. Totul cu pași mici și constanți.
Personal, anul acesta îmi propun să zic tot mai des „nu”! Asta pentru că am prostul obicei să-mi dau acceptul pentru orice, ca să nu supăr sau să evit o situație neplăcută de moment cu anumite persoane. Astfel mă trezesc că fac parte din proiecte în care nu cred, conjuncturi pe care nu le agreez sau situații în care trebuie să fiu în două locuri, în același timp. Anul acesta îmi doresc să fiu disponibil numai pentru ceea ce contează pentru mine. Atât!
Lasa un raspuns