În urma alegerilor legislative din 2006, Hamas a câștigat majoritatea în fața rivalilor de la Fatah din care face parte președintele Mahmoud Abbas. Majoritatea îi conferă dreptul de a forma guvernul formându-se un dezechilibru între puterea executivă și cea legislativă. În 15 decembrie 2006, în Fâșia Gaza, Hamasul s-a revoltat împotriva autorităților palestiniene (care erau sub controlul Fatahului) și după lupte armate au cucerit stăpânirea Fâșiei Gaza.
Organizația Hamas își are originea într-o aripă a unei alte organizații cea a Fraților Musulmani în Fâșia Gaza. Se pare că primele idei cu privire la crearea sa, se situează în jurul anului 1967. În 1978 șeicul Ahmad Yasin, conducătorul la acea vreme al Fraților Musulmani în Fâșia Gaza, înființează o fundație non-profit sub numele Al-Mudjamma. Aceasta promova Islamul și încerca să câștige susținerea instituțiilor, universităților și a cercurilor religioase. Hamas s-a format din Frăţia Musulmană a Egiptului, în 1987, la inițiativa șeicului Ahmad Yasin și a lui Muhammad Taha membru al aripii organizației Frăților Musulmani care activa în Fâșia Gaza, după izbucnirea Primei Intifade şi reprezintă Mişcarea Islamică de Rezistenţă. Ţinta lor este să elibereze teritoriile palestiniene de sub ocupaţia israeliană. În august 1988 organizația publică Carta Mișcării Hamas, text care îi reflectă ideologia de-a lungul celor 36 de articole prin care orice compromis cu Israelul este respins și susține înființarea unui stat arab pe teritoriul israelian. La scurt timp după apariția cartei, organizația a fost interzisă de către autoritățile israeliene trecând în clandestinitate. Conform Cartei Mişcării Hamas acceptarea existenței statului Israel reprezintă o încălcare a jurisprudenței musulmane, Palestina fiind un dar de la Dumnezeu pentru palestinieni. Din această cauză statele arabe consideră teritoriile pe care este situat statul Israel ca „teritoriile ocupate”. În anul 1989, Yassin a fost condamnat de un tribunal israelian pentru că le-a ordonat membrilor Hamas să răpească şi să ucidă doi soldaţi israelieni. Eliberat din închisoare în 1997, Yassin a fost ucis într-un atac aerian israelian în 2004.
Gruparea a început să comită atentate sinucigaşe împotriva unor ţinte civile şi militare israeliene la jumătatea anilor ’90. Potrivit Consiliului pentru Relaţii Externe, Hamas ar fi ucis peste 500 de persoane în mai mult de 350 de atacuri teroriste separate, începând din 1993. După ce a boicotat alegerile ani la rând, Hamas a participat pentru prima dată la scrutinul parlamentar în 2006. Candidând ca „Partidul Schimbării şi Reformei”, gruparea a obţinut o victorie clară, asigurându-şi majoritatea în Consiliul Legislativ palestinian. În urma alegerilor, Ismail Haniya a fost numit premier, dar el a fost demis în anul următor, după ce preşedintele Autorităţii Palestiniene Mahmoud Abbas a dizolvat Guvernul. Haniya a respins acţiunile lui Abbas şi a rămas liderul politic de facto în Gaza.
Apariţia Israelului în 1948, i-a transformat pe palestinieni într-o populaţie „tolerată”. Mii de palestinieni au ajuns să fie expulzaţi din propriile lor teritorii sau au fost siliţi să ia calea exilului, în urma unei adevărate politici de epurare etnică promovată de Israel. Atacurile teroriste ale Hamasului sau ale Jihadului Islamic au intensificat operaţiunile militare israeliene în teritoriile ocupate palestiniene. Hamasul este unul dintre principalii vinovaţi ai eşuării procesului de pace în Palestina. Liderii Hamasului au ajuns să se apere în faţa atacurilor Israelului folosind civilii palestinieni pe post de scut uman. O mare parte din statele arabe nu a recunoscut nici până acum dreptul la existenţă a statului israelian şi au continuat să promoveze o politică agresivă faţă de Israel, înarmând în secret organizaţii teroriste palestiniene.
Prima intifadă a marcat un moment de cotitură în Orientul Mijlociu: lupta din regiune nu se mai ducea între Israel şi vecinii săi, ci între Israel şi arabii care trăiau sub ocupaţia sa. A început prin acte de nesupunere civilă şi proteste paşnice, dar represaliile israelienilor şi radicalizarea palestinienilor a dus la apariţia unei crize în continuă creştere. Aproximativ 120.000 de palestinieni au fost închişi în timpul primei intifade. Cel puţin 1.100 de palestinieni au murit în mâinile forţelor de securitate israeliene, iar 1.000 de suspecţi „colaboratori” au fost omorâţi chiar de către palestinieni. Revolta a dobândit o simpatie internaţională fără precedent, ceea ce a dus la semnarea Acordurilor de la Oslo din 1993, care stau la baza procesului de pace acum stagnat. Dar, totodată, au anunţat şi intrarea în viaţa politică palestiniană a grupului jihadist Hamas. În cea de-a doua intifadă, care a izbucnit în 2000 şi a durat jumătate de deceniu, au avut loc numeroase atentate sinucigaşe şi teroriste lansate de Hamas şi de grupările afiliate. Israelul a cedat guvernarea Fâşiei Gaza Autorităţilor Palestiniene, însă a păstrat un control strâns asupra frontierelor teritoriului şi asupra mişcărilor de populaţie.
Tirurile de rachete ale Hamasului asupra teritoriului israelian au ajuns să fie principalul motiv pentru care Israelul lansează frecvent operaţiuni militare în Fâşia Gaza. Între Hamas şi Israel au existat trei conflicte militare: în 2006, între 2008 şi 2009 şi în 2012; abia în 2012 Israelul a bombardat clădiri din Fâşia Gaza; al patrulea a început pe 12 iulie 2014, când Israelul a declanşat o operaţiune militară în Fâşia Gaza. Principalul furnizor de capital, armament şi instrucţie al Hamas este Iranul, gruparea bucurându-se şi de un sprijin important din partea populaţiei din Gaza.
Eşecul de a pune în aplicare un plan de pace pe termen lung i-a determinat pe mulţi palestinieni să sprijine organizaţiile cu caracter terorist: Hamas şi Jihadul Islamic. Rusia, Iranul şi China sunt principalele state care nu au dorit să clasifice aceste grupări drept teroriste, numindu-le mişcări de rezistenţă. Valul de atacuri sinucigaşe şi de asasinate din Israel puse la cale de Hamas şi Jihadul Islamic, începând cu mijlocul anilor ’90, este motivul principal pentru care aceste organizaţii au ajuns să fie catalogate drept teroriste. Asasinarea premierului israelian, Ițhak Rabin, de către un extremist evreu şi valurile de atentate ale Hamasului şi Jihadului Islamic au fost cele care au dus la compromiterea negocierilor de pace israelo-palestiniene.
Lasa un raspuns