Maria Tanase a iubit asa cum a cantat, cu patima, fara sa-si refuze nimic si punand totul la bataie pentru barbatul iubit, de la sufletul ei mare, pana la averea castigata cu vocea ei inegalabila. S-a indragostit prima oara la 15 ani si s-a maritat tarziu, cu prietenul ei bun, caruia i-a marturisit dragostea abia pe patul de moarte.
Maria Tanase a facut cunostinta cu dragostea la 15 ani. Frumoasa, talentata, fascinanta, artista a iubit mult si a fost iubita pe masura, si-a sacrificat averea pentru barbatul inchis sub acuzatia de spionaj, l-a adorat pe sculptorul Constantin Brancusi pe vremea cand amandoi erau pe culmile gloriei si s-a maritat tarziu cu cel care a fost, ani la rand, martorul capriciilor ei amoroase.
La 15 ani, Maria Tanase s-a indragostit de un medic care a lasat-o gravida, a ajutat-o sa intrerupa sarcina si apoi a parasit-o cu inima franta. Se pare ca din cauza acestui avort facut la 16 ani artista nu a mai putut avea copii, acesta fiind marele ei regret.
Cand l-a cunoscut pe Constantin Brancusi, Maria Tanase avea 25 de ani, era deja o voce cunoscuta in toata tara si inregistrase primul ei disc la Viena. „Brancusi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase. S-au intalnit pe linia folclorului muzical, a inteligentei si a mondenitati. S-au vazut prima data la Paris. Era fatal ca sa se intalneasca la o expozitie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, sa se imprieteneasca fulgerator, sa se iubeasca, sa se desparta cu invective din partea neichii Costache”, a descris relatia celor doi Petre Pandrea, in cartea ”Brancusi – Amintiri si exegeze”, citat de Adevarul.
Cei doi s-au iubit patimas si s-au despartit cu cantec, nea Costache acuzand-o ca-si iroseste talentul cantand prin carciumi. „Casandra antica, o plangatoare profesionista, ajunsa buna pentru zaiafeturi de trantori“, acestea au fost vorbele aruncate de sculptorul gelos catre artista care se dovedise a fi prea libertina pentru gustul sau.
Brancusi n-a fost singurul sculptor din viata Mariei. Artista a avut o relatie cu sculptorul Constantin Anghel, dupa ce l-a intalnit la o petrecere. Anghel i-a cerut sa-i pozeze pentru un bust si Maria a ajuns muza in atelierul lui. Solista a facut planuri pentru un atelier-locuinta pentru artist si un busat din bronz, insa relatia n-a mers.
Pe vremea cand canta la restaurantul Capsa, Maria Tanase a fost sedusa de un barbat inalt si frumos, cu care a facut un cuplu la moda. Este vorba despre jurnalistul Maurice Nègre, care a fost condamnat mai tarziu la 10 ani de puscarie, sub acuzatia de spionaj. Se spune ca Maria Tanase si-a vandut atunci toate bijuteriile si blanurile pentru a-si scoate iubitul din puscarie. Dupa ce a fost eliberat, Maurice s-a intors in Franta, unde, la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a ajuns director la Agentia France Press. Persecutata de regimul din tara, Maria i-a scris si i-a cerut sa o ajute. Scrisorile ei au ramas insa fara raspuns.
Pentru Maria Tanase mariajul a venit tarziu, la 37 de ani. S-a casatorit in 1950 cu Clery Sachelarie, prietenul si confidentul ei de ani buni. Fost mosier si magistrat, mai mare cu 13 ani decat ea, Clery era sarac lipit cand s-a insurat cu Maria, un motiv suficient pentru ca prietenii artistei sa-l considere un profitor.
Maria Tanase a fost sotia lui Clery timp de 13 ani, pana in ziua mortii. I-a marturisit dragostea pe patul de moarte, intr-o scrisoare: „Iti scriu acum, tatuta, scrisoarea cea mai adevarata pe care am crezut vreodata ca am s-o pot scrie. Te rog sa ma ierti de tot, daca poti, de tot ce ti-am putut pricinui. Cauta-ma, cauta mangaierile mele. Ele n-au murit si niciodata sa nu le socotesti moarte. Cauta-mi ochii. Ei nu te-au mintit niciodata. Cauta-mi sufletul. Caci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodata. Prinde-mi din aer vorbele, caci nimeni nu le va recunoaste. Culege-mi visele, pe care le-am croit langa tine, si imparte-le oamenilor, caci au fost curate si rare. Te voi astepta, tatuta, oricat ti-o place tie sa traiesti. Voi gasi atatea flori pe-acolo ca nu stiu daca-mi va ajunge timpul, pana vei veni, sa ti le cos, sa fie cum am visat sa-ti fie viata. Eu am sa plec, si-ti multumesc pentru viata noastra Iar voua, cele 49 de frunze verzi din primavara si galbene in toamna pe care mi-am plimbat anii, va las cate o lacrima de emotie : Adio, frunza verde, frunza galbena, tu ma salta, tu ma leagana…”.
Lasa un raspuns