Lansarea cărții „Poezii – Jucării, desene pentru copii”

Acesta a menționat că trăim într-o lume a vitezei, a nerăbdarii, a stresuluil zilnic și a goanei după bani. Copii fiind, ne grăbim să creștem și să devenim adulți, apoi să învățăm pe la școli, după care să ne angajăm la un loc de muncă mai bine plătit sau să căutam câștig mai avantajos în țări străine.
„Acesta e tiparul. Din ce în ce mai greu de găsit sunt oamenii care își fac timp să privească cum înflorește o floare, cum plutesc pe cer norii, care să asculte cum șoptește vântul în frunzele copacilor, care să se minuneze de măreția naturii în dezlănțuirea unei furturni, să urmărească trecerea de la un anotimp la altul, și, de ce nu, să își permită puțin să devină nostalgici, melancolici, să fie sensibili, să apeleze la copilul din sine, copil care nu moare niciodată. Căci, sensibilitatea și sinceritatea au devenit în ziua de astăzi slăbiciuni de care încercăm să ne dezvățăm. Îți mulțumim Lumința pentru că exiști, pentru că altfel trebuiai inventată. Mulțumim pentru că ne-ai oferit și nouă o particică din bunătatea ta sufletească ,din copilul mare care ești tu”, a conchis moderatorul.
Luminița Tonolla, autoarea cărții pentru copii, a susținut că, uneori, cuvintele au bunul obicei de a ne atenționa atunci când din grabă sau neștiință, încălcăm regulile jocului.
„Cuvintele devin prietenul noastru cel mai adevărat, și numai ele pot înțelege nostalgia noastră după vârsta inocenței și a întâmplărilor neîntâmplate. Noi, care suntem îngrozitor de mari, simțim câteodată că ne lipsesc jucăriile. Ne e dor de păpuși și de corabia noastră cu trei rânduri de pânze care mergea la fel de bine pe apă ca și pe uscat. Noi suntem oameni foarte mari și nu mai e nimeni mai mare ca noi care să ne mângâie. Îmi place să cred că în lumea noastră relativă există totuși ceva mai mare decât noi, care să ne mângâie, și anume poezia. Vă invit să retrăiți farmecul copilăriei preț de câteva sentimente și pagini”.
Prezent la eveniment, scriitorul și poetul Sorin Poclitaru, a menționat că dorește ca acei copii mici care vin din urmă, să citească alt gen de poezie, cea cu care a fost dumnealui învățat cât a fost mic.
„Acea poezie duioasă te face și pe tine să îți dai seama că o pisica poate fi foarte moale, că o floare poate fi foarte plapândă și că toate lucrurile sunt mai întâi frumoase și apoi dăunătoare omului. Mă bucur să văd că Luminița face același lucru. A scrie pentru copii, este mai greu decât a scrie cărți de dezvoltare persoanală. Eu încerc să mă transpun în pielea unui copil. Încerc să văd dacă pe mine m-ar mișca ceva din acele poezii, dacă reușește să îmi transmită ceva, dacă îmi rămâne ceva în minte și dacă mă atrag acele poezii prin ceva sau cu ceva. Aceste lucruri Luminița le-a reușit. Am citit cu foarte mare atenție poeziile Luminiței și vă spun că am râs, m-am simțit și eu alături de acele animăluțele care apar acolo. Am avut tot felul de stări prin care trece un cititor mic”, a declarat Sorin Poclitaru.
Cristian Tonolla este de părere că atât copiii dar, mai ales nepoții noștri au imperios nevoie de o literatură modernă dedicată lor, de poezie și cărți de colorat, cel puțin la fel de mult ca de orele de religie.
„Cartea are însă girul nepotului nostru Robert, care a fost motivul principal și publicul țintă al soției mele și mai are și aprecierea lui Sorin Poclitaru, ceea ce mă face să cred că Luminița a reușit cumva să-și păstreze copilăria îndeajuns de curată încât să poată fi expusă”, a conchis Cristian Tonolla.