Gabriel Liiceanu a făcut o scurtă radiografiei a scenei politice românești. Concret, acesta a susținut că îndepărtarea lui Liviu Dragnea din funcțiile publice nu ar rezolva problemele României, ci doar ar smulge un oftat de ușurare, după un an și jumătate de umilințe. Și asta pentru că, apoi, ”puroiul la vârf s-ar reface negreșit, generat de alt microb născut din aceeași plămadă a răului”.
”Acum alegeți dumneavoastră: l-ați prefera pe Nicolicea, cu limbaj și apucături de milițian? Pe Șerban Nicolae, grobian și lesne jignitor de femei? Pe Tudorel Toader, specializat în prostituarea științelor juridice? Adevărul e, prieteni, că fețele răului odată intrat în lume printr-o falie a societății sunt fără de număr. Sunt jucăușe, variate și colorate ca bucățile de sticlă ale unui caleidoscop. Dar sunt, toate, făcute din aceeași sticlă de proastă calitate. Sunt ca niște flori de câmp strânse într-un mare buchet care însă miroase a pucioasă. Buchetul se cheamă PSD”, scrie Liiceanu, pentru Revista 22.
”PSD este o mafie care evoluează într-o societate în care, deși decorul democrației și pluralismul sunt prezente, democrația reală e doar simulată. Decorul e cel important. El camuflează mafia, el e masca menită să dea onorabilitate unor pungași care apar pe scenă nu ca devastatori de bugete, ci ca parlamentari, miniștri, avocați ai poporului, președinți ai Curții Constituționale, ai televiziunii publice, ai CNA-ului. (…) PSD nu și-a schimbat nici o clipă esența și tehnicile mafiotice de conducere, jaf și îmbogățire. Le-a rafinat doar”, continuă Liiceanu, în articolul pentru Revista 22.
”Nu e întâmplător că Dragnea a apărut când puroiul s-a copt. Când furtul a luat amploare de la o generație de pesediști la alta și a devenit parte componentă a guvernării, când punctele de drenaj a banilor publici s-au înmulțit, când nici o investiție publică,de la sălile de sport ale lui Năstase și până la panseluțele lui Robert Negoiță, nu a scăpat nedijmuită. Și când, iată, brațul Pavel și insula Belina urmau să fie date cu chirie în eternitate unei firme teleormănene. Când, în fond, în mod concertat, ni se pregătea statutul de iobagi pe moșia PSD-ului”, mai scrie filosoful.
Lasa un raspuns