Terenul pe care s-a organizat Hora Bucovinei este generos și amplasat pitoresc. Au avut loc pe el zeci de standuri diverse, alte zeci de terase cu mici, cârnați și bere, înghețată sau porumb fiert, dulciuri și jucărioare, lanțuri, carusele și mașinuțe, într-o babilonie organizată în care toată lumea putea găsi ceva plăcut. Și lume, mult mai multă lume decât mă așteptam să găsesc acolo, roind de la cai la câini și înapoi către scena unde cântau și dansau ansambluri venite din comunele apropiate.
Tot locul mirosea a fum de la sutele de grătare, de la focurile de sub ceaunele în care mari specialiști recunoscuți în zonă pregăteau bunătăți specifice vieții de stână. După ce au rostit diverse mesaje mai mult sau mai puțin politice, până și politicienii au căzut pradă tentației de a gusta o tocăniță de miel sau o ciozvârtă de berbec la proțap, uitând pentru o scurtă perioadă de campaniile electorale și grijile conducerii județului. Am văzut primari care nu s-au sfiit să toarne o țuică sau un vin celor aflați în preajmă, cunoscuți sau simpli trecători și am mai văzut oameni asudați alergând ca totul să fie perfect, pentru ca stâna lor să fie cea mai ospitalieră.
Cu toate acestea, motivul principal pentru care mi-a plăcut Hora Bucovinei a fost că mi-a amintit de copilărie și de Moșii din Obor, de atmosfera de bucurie generalizată, de comuniunea care se naște între cei care se bucură liber de aceleași lucruri mici, dar multe. Cred că una din cele mai simple metode de a reîntineri spiritul acestui popor este să ne întoarcem cumva la gregaritatea noastră inițială, la obiceiul de a împărtăși bucuriile cu alții, cu cât mai mulți cu atât mai bine.
Pacat ca nu veniti sa vedeti cum este administrata tabara Bucsoaia si in afara spectacolelor oficiale: ruina, hotie, dezinteres