Nicoale I al României, nepotul cel mai mic al Regelui Mihai I al României, pare a fi îndrăgostit iremediabil de Bucovina. După ce în urmă cu câteva zile acesta a testat, pe bicicletă, traseul Via Transilvanica de la Putna la Vatra Dornei, declarând că Bucovina „îți dăruiește un peisaj pitoresc, oameni călduroși și mâncare bună”, joi, 22 august, Nicolae, a poposit în stațiunea locală de interes local Pojorîta.
Acesta a fost însoțit de soția sa, Alina Maria Binder, împreună vizitând fostul domeniu de vânătoare regal din comună, de pe raza satului Valea Putnei.
Cei doi s-au oprit și la Primăria Comunei Pojorîta, unde au fost întâmpinați de primarul Ioan Bogdan Codreanu, care le-a oferit acestora cărți despre istoria locului.
„Este întotdeauna o bucurie să petrec timp în această zonă frumoasă. Vă mulțumesc pentru primirea frumoasă”, a scris Nicolae al României în Cartea de Onoare a Comunei Pojorîta.
Și soția acestuia a ținut să scrie câteva cuvinte de mulțumire pentru ospitalitatea de care au avut parte în stațiunea locală de interes local Pojorîta.
„Mulțumim pentru primire și cărțile minunate. Admir portul tradițional al locului și vă doresc să păstrați tradițiile așa cum ați făcut și până acum”, a scris Alina Maria Binder.
Trebuie precizat că, pe raza satului Valea Putnei, în partea dinspre Muntele Giumalău, se afla în trecut un domeniu de vânătoare regal.
„La 5 km din centrul satului Valea Putnei a fost construit în anii 1920 un Castel de vânătoare, care a găzduit până după al Doilea Război Mondial partidele de vânătoare ale Casei Regale.
Cred cu tărie că nu trebuie să ne uităm rădăcinile și legăturile. Faptul că pe raza comunei a existat acest castel arată că localitatea noastră este una încărcată de istorie, iar istoria trebuie cunoscută. Am primit cu bucurie această vizită a urmașului Majestății Sale Regele Mihai I și îl aștept să revină oricând”, a declarat primarul comunei Pojorîta, Ioan Bogdan Codreanu.
Prin decretul Nr. 983 din 26 mai 1948 publicat în Monitorul Oficial Nr. 121 din 27 mai 1948, Castelul de vânătoare cu tot inventarul aferent a fost confiscat – „5 corpuri cu un total de 40 de camere”. După această dată, a fost folosit de nomenclatura vremii, până în 1986, când clădirea a suferit un incendiu.
După revoluția din 1989 s-a încercat renovarea lui, dar în prezent acesta funcționează ca adăpost pentru lucrătorii forestieri din zonă. Domeniul de vânătoare a rămas și este administrat de Direcția Silvică Suceava (se organizează vânători de urs, mistreț și cerb în special).
Lasa un raspuns