Comănești, o localitate de pe timpul cumanilor

Comuna Comăneşti este compusă din satele Comăneşti şi Humoreni, aflate pe valea râului Soloneţ, la intersecţia drumurilor 178 A cu 178 B. De-a lungul timpului, satele au cunoscut o puternică dezvoltare economică şi socială, având o populaţie în continuă creştere, astăzi totalizând peste 2.000 de locuitori. Comună de sine stătătoare, Comăneştiul, a fost în mod abuziv desfiinţată de regimul comunist şi trecută ca sat în componenţa comunei Botoşana, fără a se ţine seama de voinţa şi nevoile acestei numeroase comunităţi, creându-se mari dificultăţi atât în dezvoltarea localităţii cât şi în rezolvarea nevoilor cetăţeneşti de către autoritățile locale.

Localitatea Comăneşti este atestată documentar din 5 iunie 1601, printr-un document emis de domnitorul Ieremia Movilă, privind vânzarea moşiei Comăneşti din ţinutul Sucevei, lui Vascan Dobrenchei, pentru suma de 650 taleri de argint. Pe aceste locuri a trăit ultimul logofăt şi ispravnic al Sucevei, Simion Tăutul, zis Comănescu, nepotul boierului Tăutu din marele sfat domnesc a lui Ştefan cel Mare, care a ctitorit curtea boierească şi biserica, monument istoric din vatra satului. Instalarea populaţiei pe aceste meleaguri ca urmare a marilor bogăţii naturale, a punctului geografic nodal din această zonă, are rădăcini genealogice, dacice, dovedite prin obiectele arheologice găsite, precum şi prin obiceiurile, datinile şi îndeletnicirile ce s-au păstrat până în zilele noastre.

Numele localității

Provenienţa numelui localităţii este încă necunoscută, existând două ipoteze care au fost susţinute de specialişti în toponimie şi anume, una cu referire la cumani, prin faptul că aceştia ar fi fost prezenţi în aceste locuri şi cea de a doua care se refera la antroponimul „Coman’’. Dacă acceptăm ideea că numele stă în legătură cu aşezarea cumanilor în Moldova, am putea presupune că satul exista încă la sfârşitul secolului al XII-lea. Această populaţie migratoare a fost desigur asimilată de către populaţia autohtonă. Ştefan Paşcu spunea despre acest lucru: ,,Asimilarea cumanilor în mediul băştinaş de către autohtoni există încă de pe la mijlocul secolului XII’’. Em. Grigorovitza, în Dicţionarul geografic al Bucovinei, susţinea faptul că „satul şi-a luat numirea probabil de la o colonie de cumani ce s-a stabilit de timpuriu aici ’’.

Satul Humoreni

Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, actuala localitate Humoreni a făcut parte din satul Comănești, ea fiind atestată în mai multe documente din epocă sub numele de Liuzi și Ludi Homorului. Într-un document austriac din 15 ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora”.

Explicația denumirii ar consta în faptul că Mănăstirea Humor a colonizat aici familii de „liuzi”, adică familii care plăteau bir mănăstirii pentru dreptul de a cultiva moșiile aflate în proprietatea sa. Satul a purtat denumirea de Ludi Homorului până în 1938 când i s-a schimbat numele în Humoreni.

În localitate se găsește o biserică de lemn cu hramul „Sf. Mihail și Gavriil“ (sec. 18), care a fost adusă în 1892 din satul Pârteștii de Jos.

Humoreniul este un sat în care ocupația principală a locuitorilor este agricultura, atât creșterea animalelor, cât și munca de câmp.

Din istoria comunei

Atestat documentar în 3 august 1601, când, cu întăritura lui Ieremia Movilă, Vâscan Dobrenchi primeşte uric pentru o parte din satul Comăneşti, „care este pe Soloneţ, în ţinutul Sucevei, cu loc de iaz şi de moară la pârâul Soloneţul Mic şi la Botăşana, şi cu pometuri şi cu lazuri, satul Comăneşti izbuteşte, în mod aproape miraculos, să-şi păstreze statutul răzeşesc, până aproape de venirea austriecilor, doar jumătate de moşie încăpând pe lacomele mâini călugăreşti.

La 15 iunie 1616 este menţionat într-un document Gligorcea de Comăneşti, boier ce lua parte la hotărnicia satului Bălăceana. Între anii 1623-1627 urmaşii lui Simion de Soloneţ împart „ocina’’ Comăneşti. Pe 20 ianuarie 1634 Isac Mironescu face o plângere în care menţionează „săliştea Comăneştilor’’.

Un rol important în creşterea demografică a localităţi l-au avut fugarii din Transilvania, din zona Năsăud –Rodna, care se aşează în localităţile din nordul Moldovei începând cu anul 1701. Primii iobagi fugari de peste munţi care s-au aşezat în Comăneşti între anii 1700- 1705, consolidând vechiul sat, au fost familiile Sofian, Morar, Păstrăv, Nistor, Mitu, Gorcea, Iuga şi Maierean. La 22 octombrie 1705, „Savin de Comăneşti’’ este citat într-un proces cu mănăstirea Humorului. În anul 1725, la Solca în faţa călugărilor, s-a stabilit hotarul Mănăstirii Solca cu Dumitraşco Nacul şi cu Comăneşti. La această împărţire au luat parte egumenul Ionichie şi Eromonahul Ghedeon de la Solca, Simion Grămadă, Moisa Cîmpulungean şi Nistor Păstrăv din Comăneşti. Dintr-un document dat la Iaşi la 7 decembrie 1739, aflăm că a venit în faţa voievodului Grigore Ghica, Miron Gafenco uricar, arătând „un zapis’’ de învoială din anul 1737, în care este menţionată jumătate din moşia Comăneşti, ce se împărţea şi se da la schimb, între urmaşii Nastasiei Rugină, a lui Nacu şi ai Sofroniei, toate rude.

În acelaşi an, 1739, fiica Nastasiei Rugină, Catrina, se căsătoreşte cu Simion Tăutu, proprietar şi moştenitor al unor suprafeţe mari de teren. Simion Tăutu era fiul lui Vasile Tăutu, nepotul lui Tănase Tăutu şi strănepotul marelui logofăt, Ioan Tăutu. Fraţii Ghedeon şi Ghelasie, fiii lui Savin de Comăneşti, vând mănăstirii Humor moşia lor, anume jumătate de Comăneşti din ţinutul Sucevei, la 22 septembrie 1742, pentru suma de 175 lei. La această vânzare încearcă să se opună Simeon Tăutu care voia să întoarcă banii mănăstirii, dar n-a reuşit. Astfel, această parte de Comăneşti rămâne vândută mănăstirii Humor, luând mai târziu numele de Liuzii Humorului. Simion Tăutu a fost proprietarul moşiei Comăneşti şi de numele lui se leagă istoria acestei localităţi în cea de-a doua jumătate a secolului al-XVIII-lea.

Domnitorul Grigore Callimachi dispunea la 18 iulie 1767 să se cerceteze şi să se rezolve neînţelegerile dintre lăcaşul monahal şi Simion Comănescul şi Matei Bantăş, pârâţii fiind acuzaţi că împresoară moşiile Hrânceşti, Cajvana şi Botoşana, prilej cu care trebuiau să se prezinte şi călugării humoreni cu actul de cumpărare a jumătate de Comăneşti şi cu hotărnicia făcută de Lupul Balş. La 22 iulie 1767 s-a scris zapisul prin care se despărţea satul Comăneşti de satul Botăşeni al Mănăstirii Solca, amândouă sate din ţinutul Sucevei. În 1772, Simion Tăutul este menţionat cu titulatura de vornic, într-un document de la 8 iulie, în care i se vinde de familia lui Nacul, „a opta parte de sat de Soloneţ’’ din ţinutul Sucevei, cu moară şi jumătate din venitul satului.

Școlile comunei Comănești

Şcoala din Comănești îşi defineşte identitatea şi personalitatea proprie în cadrul comunității prin aceea că în demersul educativ de formare a personalității, capabilă de adaptare la schimbări novatoare, implică actori sociali de diferite vârste. Momentul de început îl reprezintă data de 19 octombrie 1885 când „Anuarul şcoalelor din Bucovina” menționează deschiderea învățământului cu predare simultană în două serii şi în limba română. În primii ani învățământul se desfăşura într-o casă boierească, „La curte”, iar în anul 1888 s-a construit primul local al şcolii de astăzi care avea o singură sală de clasă şi locuința pentru director. Întrucât populația şcolară era numeroasă, localul s-a tot extins, adăugându-se o sală de clasă în anul 1906 şi încă altele două în anul 1951. Acest spațiu şcolar este astăzi folosit pentru funcționarea claselor I-IV şi a grădiniței. În anul 1964 s-a dat în folosință al doilea local al şcolii, folosit pentru clasele V-VIII.

De un învățământ organizat în satul Humoreni se poate vorbi din anul 1884 , fapt notat în cronica şcolii care este completată în limba germană pentru perioada 1884 – 1910. În legătură cu începuturile şcolii în cronică se consemnează că la 11 martie 1804 s-a hotărât înființarea unei şcoli populare în comuna Liudi Homora care număra 731 de locuitori iar numărul şcolarilor era de 98 . La început şcoala a funcționat într-o casă sătească. Construcția şcolii vechi actuale a început în august 1887, terminându-se în 1888. Localul nou a fost dat în funcțiune în anul 2005 , construcția fiind realizată cu sprijinul Băncii Mondiale. Actualmente funcționează în şcoala două grupe de grădiniță, patru clase primare şi patru gimnaziale, însumând circa 200 elevi.

Comuna Comănești azi

Astăzi, această comună a județului Suceava, se remarcă printr-o continuă evoluție sub aspecte culturale, sociale și economice, demonstrând că oamenii locului sunt niște gospodari adevărați, care nu se dezic de vechiul proverb „Omul sfințește locul”. Datorită acestui aspect, comuna Comănești este una cât se poate de vie, îmbinând cu înțelepciune tradiția unui trecut cât se poate de îndepărtat, cu ispitele și realitățile lumii contemporane.