De multe ori am întâlnit situații în care o greșeală minoră tratată cu lejeritate a produs un lanț de greșeli din ce în ce mai mari, uneori culminând cu adevărate catastrofe. Sunt cu siguranță greșeli mari și greșeli mici, greșeli nevinovate făcute din neștiință și greșeli plănuite în amănunt. Dacă în primul caz o privare temporară de unele drepturi își face efectul, în celălalt caz indulgența duce în mod clar la repetarea greșelii, de data asta cu mai multă atenție ca să nu mai fie prins.
Minciuna devine înșelăciune, înșelăciunea duce la asocierea în grupuri infracționale și în final micuțul mincinos devine un gangster care nu se mai dă înapoi de la nimic pentru a-și asigura un trai facil. Justiția este oarbă, se spune, este și surdă după cum vedem zi de zi, deoarece vedem o multitudine de indivizi certați cu legea în înaltele cercuri ale Puterii. Justiția are însă un deosebit simț tactil, deorece găsește plăceri ascunse în pipăirea probelor aduse de avocați veroși.
Descoperim prin presă o mulțime de drepturi ale delicvenților de care o bună parte a populației active nu beneficiază și începem să înțelegem de ce există o categorie a populației alcătuită din recidiviști, oameni care nu petrec afară din pușcării decât timpul necesar să obțină o nouă condamnare, deoarece viața de afară COSTĂ, pe când înăuntru totul e pe gratis.
Din păcate, păcătosul iertat devine un exemplu prost pentru colegii de serviciu, pentru că fiecare se va întreba dacă nu-i va merge și lui să se îmbogățească rapid și să scape nepedepsit. Probabil ca voi deceda mult înainte să pot înțelege de ce Guvernul păstrează angajați dovediți oneroși în serviciu, în dauna miilor de tineri absolvenți de facultăți care îngroașe rândurile șomerilor.
Cristian Tonolla
Lasa un raspuns