Spune-i vieții că tu poți, de fiecare dată când aceasta încearcă să te împiedice! Amintește-i că alături de tine pășește Cel care nu pierde nicio bătălie și care crede în tine, oricât de mult te-ar subestima mulțimea…
Amintește-le celor din jur că a fi cel mai bun ține de voința de fier și nu de arginți…!
Crede în tine și nu te da bătut! Învață lecția asta de la Nicolai Buceac, campionul dintre obcini, ce intră în ring cu Viața în fiecare zi fără frica de a eșua…
Este unul dintre cei 12 copii născuți în familia Buceac din comuna Izvoarele Sucevei, cătun Cununa, care s-a încăpățânat să creadă în visul său și a reușit!
A urcat pe culmi, dar a fost de multe ori și în prăpastie, a fost anonim, dar a fost și fruntaș, toate acestea contribuind la omul care este astăzi.
A purtat cu el dragostea pentru sport încă din adolescență și a acționat pentru a-și duce visul la îndeplinire.
Pentru că timpul, distanța și resursele îl despărțeau de o sală de sport profesionistă, alături de doi dintre frații săi, și-au realizat propria sală într-o șură.
Așa a ajuns Nicu să își învelească mâinile cu prosoape, în loc de mănuși, și să bată cu pumnii într-un sac umplut cu nisip.
Și tot așa, în gerul iernii, animalele din adăpostul alăturat șurii suflau aer cald în timp ce Nicolai Buceac se antrena pentru visul său: acela de a deveni campion la Kickboxing.
Desprinsă parcă dintr-o pagină de carte, imaginea cu animalele este vie și astăzi în memoria sportivului.
Mai apoi, ajutat de frații săi, a ajuns să facă naveta de trei ori pe săptămână, la Rădăuți, pentru a se antrena într-o sală profesionistă.
„A fost greu și de aceea le sunt recunoscător fraților mei care mă duceau de trei ori pe săptămână la antrenament. A fost un început în lumea sportului de contact, iar fără eforturile fraților mei nu aveam cum să ajung acolo”, spune cu sinceritate sportivul.
Astăzi, Nicu Buceac este câștigătorul CUPEI MONDIALE de la Campionatul Mondial de Kickboxing din anul 2016, este de trei ori campion European, deținând în acest sens de două ori locul 2 și o dată locul 3, iar pe 11 iunie 2016 devenea campion național la profesioniști.
Are 30 de meciuri până în prezent, din care doar șase înfrângeri, de șapte ori reușind să îi domine pe adversari prin knockout.
Minunile li se întâmplă celor ce cred în ele…
Nicolai Buceac este, pe lângă un tânăr cu forță, și un matur asumat ce are puterea să vorbească despre realitatea vieții lui.
Astfel, spune el, în ziua în care a plecat spre București pentru a începe o nouă etapă din cariera sa de sportiv avea 3 (trei) lei în buzunar și un pachet cu mâncare de acasă de la mama sa. În drum spre Capitală, în sufletul său se dădeau bătălii ce păreau mai grele ca niciodată, însă gândul său era într-o permanentă rugăciune.
Și asta era tot ce conta…
„Eram conștient că cei trei lei îmi vor ajunge doar pentru o pâine, însă, în același timp, continuam să mă rog, iar Dumnezeu a făcut încă o minune. În timp ce eram în mașină, pe fratele meu l-a contactat un sponsor și când am ajuns la București aveam deja mai mult de trei lei…”, ne-a declarat Nicolai Buceac.
Însă să ajungi la București nu e totul: acolo nu te așteaptă nimeni cu succesul pe tavă, cu bani pentru a te întreține sau cu încurajări menite să te facă să prinzi încredere în Binele ce va urma.
Dar și de data asta, Dumnezeu a trimis în fața lui Nicolai Buceac un OM ce parcă a venit pe lume cu menirea clară: de a semăna Binele și Empatia exact acolo unde este cea mai mare nevoie: Cezar Gheorghe.
Maestrul, pe care Nicolai Buceac îl prețuiește ca pe o Binecuvântare, i-a întins o mână de ajutor: i-a găsit un loc de muncă, o cazare, și l-a făcut să înțeleagă că în viață nu contează de unde vii, ci unde ajungi. Am putea spune că pentru un tânăr care are ca cele mai mari bogății Credința și Voința, un maestru ca Cezar Gheorghe înseamnă fundamentul pentru o construcție corectă și demnă.
„Cel mai bun antrenor, maestru și mentor. Are un suflet pe care eu nu l-am întâlnit la nimeni altcineva. Am învățat foarte multe de la el și îi voi fi recunoscător toată viața pentru tot ce a făcut pentru mine și știu că nu doar pentru mine”, a spus Nicolai Buceac.
Și cum niciun început nu a fost vreodată ușor, nici cel al lui Nicu Buceac la București nu avea cum să fie. De la oamenii de la oraș care sunt mult mai „reci” decât cei din vatra satului, până la cei care cred că banii lor pot cumpăra totul și până la cei care văd superioritatea și în faptul că sunt orășeni și nu din provincie, cu toții l-au făcut pe Nicolai Buceac să fie astăzi o versiune mai bună decât era atunci.
„Când am ajuns la București am mers în unele zone folosind GPS-ul de la telefon. Nu aveam de unde să știu și trebuia să mă descurc. Toate momentele acestea m-au întărit. Mai ales în credință pentru că omului când îi este bine îi vine greu să se mai roage. Crede că binele i se cuvine”, a mai declarat pentru SuceavaLive Nicu Buceac.
E lesne de înțeles, astfel, ce bucurie își făcea loc în sufletul lui Nicolai Buceac când, înainte de meciuri, cei doi frați ai săi, tot sportivi, se îndreptau către București pentru a-l susține.
Gândul că „ai lui” urmau să fie lângă el și nu mai era singur îl făcea mai nerăbdător ca niciodată și, de multe ori, mai puternic ca de obicei în ring.
Nici pentru frații săi meciul lui nu era ușor. De multe ori, pe aceștia încercându-i sentimente greu de controlat și emoții cărora nu le puteau fi puse bariere.
Acum este din nou moment de bucurie pentru cei trei frați: după o perioadă de aproape doi ani, campionul familiei, Nicolai, a revenit din nou la București și speră ca în viitorul apropiat să le ofere celor care îl apreciază noi meciuri spectaculoase.
„Vremurile și schimbările au adus și în activitatea mea o perioadă de pauză, însă după aproape doi ani de absență, îmi retrăiesc visul alături de cei mai buni!
Am încredere în meciurile ce vor urma și în tot ce mă va face să devin o versiune mai bună a mea în fiecare zi”, a spus sportivul.
Pe campionul și sportivul Nicolai Buceac astăzi îl caracterizează cel mai bine faptele: oferă și ultimii săi bani din buzunar săracilor din curtea Bisericii, fără frica că, a doua zi, nu va avea el însuși niciun ban, convins că Dumnezeu îi înmulțește jertfa.
Îngenunchează în fața Lui Dumnezeu, însă niciodată în fața oamenilor sau a răutății lor.
Are forța de a-și doborî adversarii prin lovituri grele, dar în același timp se luptă cu lacrimile ce îi tremură în colțul ochilor atunci când vede un om aflat la nevoie…
Recunoaște că în meciul cu Viața el este Învingător, însă nu uită că tot ce este el astăzi I se datorează Lui Dumnezeu, Cel care nu pierde nicio bătălie…!
Și, da, cu trei lei în buzunar și cu inima plină de Dumnezeu poți ridica greutăți, învinge campioni și muta munții…!
Lasa un raspuns