În ultima vreme am avut neplăcuta surpriză de a afla că nu pentru toată lumea prietenia înseamnă același lucru și că anumite persoane chiar au o anumită logică atunci când își fac prieteni peste prieteni și mi-am amintit un sfat primit în copilărie de la bunicul meu, acela de a-mi păstra prietenii ca pe ochii din cap, pentru că se întâmplă rar să ai parte de ei.

N-am să înțeleg niciodată de ce unii oameni găsesc normal ca prietenia să aducă obligații, din moment ce această legătură este bazată pe rațiune și acceptarea celuilalt exact așa cum e. Dacă m-am împrietenit cu un om care întârzie în mod constant înseamnă că l-am acceptat așa cum e și nu am dreptul să-i cer să fie punctual cu mine, iar dacă m-am împrietenit cu un om neserios care nu-și ține niciodată promisiunile, n-am dreptul să-i scot ochii pentru cele făcute mie care nu s-au îndeplinit. Mă rog, asta e părerea mea, deoarece consider prietenia o relație bazată exclusiv pe voința persoanelor ce o împărtășesc.

De aceea mă simt jignit, asaltat în personalitatea mea atunci când un prieten se consideră îndreptățit să decidă pentru mine ce am eu de făcut în anumite situații, cum să-mi gestionez timpul liber, banii sau sănătatea în funcție de nevoile sale. Din punctul meu de vedere, dacă dragoste cu de-a sila nu se poate, cu atât mai puțin se poate prietenie cu obligații, deoarece atunci când apare obligația dispare liberul arbitru care a dus la prietenia respectivă. Toți avem momente grele când nu suntem foarte plăcuți pentru cei din jur, dar dacă familia este obligată să ne suporte hachițele, este obligația noastră să ne ocolim prietenii în asemenea momente pentru a prezerva părerea bună pe care aceștia o au despre noi. Prietenul nu e bancă și nici un serviciu 112 gratuit, mereu odihnit și gata să ne salveze din prăpastiile în care ne aruncăm tocmai ca să fim salvați, pentru că folosit mereu ca şi colac de salvare, va obosi și se va duce în lumea lui să-și caute prieteni care știu să înoate.

Am prieteni pe care îi revăd cu drag de fiecare dată când Dumnezeu potrivește astfel lucrurile ca și eu și ei să fim liberi în același timp. Când pot, distanțele nu sunt o problemă în calea întâlnirii cu ei, dar dacă unul din ei ar încerca să-mi impună o întâlnire sau chiar mai rău, să-mi ceară să fac ceva care nu stă în posibilitățile mele de moment, prieteniile și-ar da obștescul sfârșit, deoarece dacă nu e liber consimțită, prietenia nu există.

Despre autor

Postari asemanatoare

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.