Despre cum e să fii șef la Stat s-a tot scris și cu toții știm că pâinea lor e mult mai rumenă și mai mare decât cea câștigată de un muritor de rând care-și rupe oasele la privat.
Și despre șefii instituțiilor sucevene s-a tot scris, de unii de bine, de alții de rău, însă, ceea ce este mai important este cum au ajuns unii șefi la stat, sau când.
Grigore Bocanci, șeful Inspectoratului Școlar Județean Suceava, a devenit cunoscut opiniei publice, după ce a apărat partidul care l-a înscăunat ulterior în fruntea învățământului sucevean. Acesta „s-a luptat” cu fostul inspector școlar Ghiorghi Cornia (PSD) în numele partidului din care face parte, respectiv PNL. Concret, în campania electorală de la alegerile locale, Grigore Bocanci, pe atunci director al Școlii Gimnaziale Rădășeni, l-a înregistrat pe inspectorul școlar Ghiorghi Cornia în momentul în care cel din urmă îi cerea să o lase mai moale cu campania pentru PNL.
Am putea spune că „meritele” profesorului de biologie și educație tehnologică Grigore Bocanci i-au fost răsplătite imediat de PNL, care i-a dat o pâine caldă, numindu-l în funcția de inspector general al IȘJ Suceava.
Despre activitatea acestuia nu putem spune multe lucruri, întrucât domnul Bocanci nu răspunde apelurilor jurnaliștilor și nici nu comunică nimic altceva înafară de buletinul covid, pe care îl întocmește purtătorul de cuvânt al instituției, însă, Grigore Bocanci își încasează leafa dăruită de partidul care l-a făcut mare! Sau poate chiar acestea sunt unele dintre criteriile de alegere ale unui șef de instituție publică: capul plecat, gura mică și dragoste fără granițe pentru partid.
De la profesori, până la directori de școli și chiar la părinți, cu toții știu că Inspectoratul Școlar Județean Suceava este condus, cu mână de fier, de inspectorul general adjunct Ioan Puiu, liberalul care a așteptat mai bine de un deceniu să devină șef mare la stat. Însuși inspectorul a povestit cum de la partid i s-a transmis că „încă nu e timpul” ca el să fie pus în fruntea învățământului sucevean, atunci când un alt profesor a preluat funcția de inspector general. Și a așteptat! Însă, între timp, și alți profesori au fost detașați în interesul învățământului, iar Ioan Puiu a rămas pe simpla funcție de inspector școlar.
Cel mai probabil, din acest motiv, profesorul de sport Ioan Puiu vorbește inadecvat despre unii inspectori care au mâncat pâinea cea mare de la IȘJ. E nevoie doar de un cuvânt pentru ca frustrările domnului Puiu să vorbească pentru el, acesta povestind tuturor despre viața amoroasă sau despre incapacitatea de a decide a unui alt inspector care s-a perindat prin birourile IȘJ-ului, asemeni unei țațe neșcolite.
Despre activitatea inspectorului Puiu, profesorii din județ nu au cuvinte de laudă, unii precizând că nu ar fi corect, alții că ar fi părtinitor și alții că ar aștepta ca munca lui să fie răsplătită de două ori. Înțelegeți dumneavoastră…!
Până una alta, atât Grigore Bocanci, cât și Ioan Puiu, mănâncă pâinea caldă și rumenă dată pe tavă de partidul pe care-l slujesc și nimic mai mult.
Să nu vă imaginați vreo secundă că învățământul sucevean a cunoscut vreo îmbunătățire de când ei sunt la cârmă!
Să nu vă imaginați că posturile în școlile din județ sunt atribuite pe merit!
Să rețineți, în schimb, că din cauza elanului dat de acești doi inspectori, în municipiul Suceava există țațe care țipă de răsună întreg cartierul, vin la serviciu exact când se trezesc și se consideră mai deștepte chiar și decât cei care le-au pus acolo.
Să rețineți că în județ există profesori incapabili!
Să rețineți că există politică multă în școli, combinații și ilegalități! Și toate se întâmplă sub privirile celor de la județ!
Și, încă ceva, domnule Bocanci: Viața asta ne dă greu de multe ori…
SĂ AUZIȚI ÎNREGISTRĂRILE NOASTRE …!
Lasa un raspuns