Am pornit o revoluție pentru a scăpa de caracatița de partid, unic în vremea aceea, ca să ne trezim după 24 de ani exact în aceeași situație, dar cu mai multe partide. Nu știu dacă își dă cineva seama dar, zicala cel care nu ține minte istoria e blestemat să o repete se referă exact la asemenea situații, poporului nostru părând să i se potrivească mănușe și zicala americană cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât mai mult rămân cum au fost. Speranța abil întreținută de emanațiile PCR, de orice culoare, cum că vor veni basculante cu bani pe adresa fiecăruia dintre noi, că ciorile proaspăt vopsite vor schimba starea acestui popor din cerșetori în oameni liberi, s-a dovedit păguboasă.
În anul aniversar, trebuie să decidem dacă vrem să rămânem o generație de sacrificiu pentru ridicarea politicienilor sau ne asumăm schimbarea, cu costuri cu tot, în folosul copiilor și nepoților noștri. Alegerile pentru desemnarea noului președinte vor arăta clar încotro se îndreaptă România, și e opțiunea fiecăruia dintre noi pe cine vom alege, dar, pentru prima dată de la evenimentele din 89, fiecare votant trebuie să spună ce își dorește. Nu mai putem aștepta până alți tineri se vor duce să moară pentru o libertate iluzorie, nu putem aștepta până politicieni cu coloană vertebrală de melc, aserviți intereselor străine, vor termina de distrus țara. Suntem nevoiți să alegem și să ne asumăm alegerea făcută.
Civismul și cultura acestuia nu se predă nicăieri și ca atare nimeni nu știe ce drepturi are, cu atât mai puțin ce obligații are ca să poată ajunge la acele drepturi. Nu există și nici nu cred că va exista vreodata o Academie unde să se predea Bun Simț sau, în lipsa acesteia, măcar o comisie a celor care mai știu ce înseamnă asta, care să certifice calitatea umană a celor care doresc să fie aleși sau numiți în posturi de conducere a țării. Abil strecurată în conștiința oamenilor, ideea că nu contează pe cine votezi, că nu e important să votezi, a dus la situația de la alegerile din 2012, care a consființit o victorie zdrobitoare a unei minorități asupra majorității, deoarece majoritatea a preferat să stea acasă. Obiceiul călduț al celor mereu aleși pe listele unor partide, cu voturi neobținute real ci prin redistribuirea voturilor neexprimate ne duce către o țară demnă de Orwell, cu un final catastrofic din ce în ce mai apropiat.
Lasa un raspuns