Avertismentele că Vladimir Putin ar putea folosi arme chimice sub „steag fals” în războiul din Ucraina s-au înmulțit în ultima perioadă. Experții militari spun că Rusia ar putea produce arme chimice în câteva zile, chiar dacă nu ar avea stocuri, scrie romania.europalibera.org.
Prelungirea războiului și lipsa unei victorii care să-i consolideze poziția la negocierile cu Ucraina l-ar putea face pe Vladimir Putin să devină tot mai nervos. Iar un Putin cu „spatele la zid”, după cum a spus președintele american Joe Biden, poate apela la armele chimice. „El sugerează că Ucraina are arme biologice și chimice. Acesta este un semn clar că se gândește să le folosească pe amândouă”, a repetat luni președintele SUA, citat de Reuters.
Acesta ar putea fi planul D, a cărui ignorare ar fi naivă, scrie analistul Thomas Friedman în New York Times și ar însemna „fie lansarea de arme chimice, fie prima bombă nucleară după Nagasaki. Aceasta este o propoziție greu de scris și una și mai proastă de contemplat. Dar să o ignori ca fiind o posibilitate ar fi extrem de naiv“.
Fosti și actuali oficiali SUA și NATO spun că Rusia deține arme chimice, pe care nu doar că nu le-a distrus sfidând astfel tratatele internaționale pe care chiar ea le-a semnat, dar pe care a continuat să le producă.
Laboratoarele militare care au produs „agenți nervoși”, cum ar fi Novichok și sarin, au continuat să funcționeze, iar oamenilor de știință ruși li s-a permis continuarea cercetărilor în domeniul militar, în temeiul unei lacune din Convenția privind armele chimice, care permite producerea de cantități mici de arme chimice în scopuri defensive.
Rusia a semnat Convenţia privind armele chimice la 13 ianuarie 1993 şi a ratificat-o la 5 noiembrie 1997. Ratificarea a fost urmată de trei ani de inacţiune privind distrugerea armelor chimice din cauza crizei financiare ruse din august 1998.
Distrugerea arsenalului chimic declarat al Rusiei s-a încheiat oficial în 2017, cu participarea președintelui Vladimir Putin.
Cazurile care au pus Rusia pe harta armelor chimice
Rusia neagă că ar deține arme chimice, deși dovezile care o contrazic nu lipsesc, dacă se au în vedere tentativele de asasinat a doi inamici ai Kremlinului – Serghei Skripal, în 2018, și liderul opoziției ruse Alexei Navalnîi în 2020 și, probabil, așa cum susțin serviciile de informații, împotriva a cel puțin alte trei figuri ale opoziției din Rusia.
„Cazul Skripal a fost pistolul fumegând”, a spus Andrew C. Weber, un oficial de top al Pentagonului în timpul administrației Obama și un expert în programele de arme de distrugere în masă ale Rusiei.
„Rusia a folosit arme chimice, în timp de pace, într-o țară străină. Gândul că ar putea folosi acum arme chimice în Ucraina este complet rațional”, a spus el citat de The Washington Post.
În acceași logică se înscrie și poziția Moscovei în Siria, după ce președintele Bashar al- Assad, protejatul lui Putin, a folosit, în 2013, arme chimice împotriva civililor.
În 21 august 2013, rachete încărcate cu focoase în care se afla gaz sarin au fost lansate asupra regiunii Ghouta, teritoriu controlat de rebeli. Gazul sarin, lipsit de miros a fost observat abia după ce a început să paralizeze sistemul respirator al oamenilor. În cele mai multe cazuri, victimele au murit asfixiate.
Putin l-a apărat pe Assad de acuzele internaționale de folosire a armelor chimice, iar acesta nu a fost tras la răspundere.
Mai mult, l-a ajutat să rămână la putere, prin implicarea în război. Rușii au bombardat orașul Alep, răzându-l practic de pe fața pământului, atac soldat cu moartea a peste 440 de civili, printre care 90 de copii. Atunci Rusia a fost acuzată de crime de război în Siria.
În Ucraina, bombardarea și atrocitățile făcute de armata lui Putin la Mariupol duc la sumbre analogii.
„Rusia a învățat o lecție puternică despre modul în care armele chimice pot fi folosite pentru a învinge chiar și un inamic urban foarte motivat și puternic înrădăcinat”, spune Hamish de Bretton-Gordon, fost comandant al batalionului de reacție rapidă al NATO pentru apărare împotriva armelor chimice, biologice și nucleare.
Mai există însă un precedent care ridică mai semne de întrebare: criza ostaticilor de la Teatrul Dubrovka din Moscova, din octombrie 2002.
Teroriștii ceceni au luat prizonieri circa 850 de spectatori. După patru zile, trupele speciale ruse au luat cu asalt teatrul eliberând un gaz toxic în sistemul de aer condiționat.
Operațiunea s-a soldat cu moartea tuturor teroriștilor și a cel puțin 140 de civili. Natura gazului nu a fost stabilită nici astăzi, fiind secret de stat, dar analize ulterioare au conchis că ar fi vorba de unul sau mai multe derivate ale fentanilului.
Articolul integral pe romania.europalibera.org.
Lasa un raspuns