Competența de a încuviința cererea de executare silită va reveni instanței judecătorești, care va efectua, astfel, un control judecătoresc preventiv asupra declanșării procedurii de executare silită propriu-zisă, ca garanție a respectării dreptului justițiabililor la un proces echitabil.
Curtea Constituțională a constatat că declanșarea executării silite fără un control judecătoresc prealabil încalcă exigențele dreptului la un proces echitabil, prin lipsa garanțiilor de imparțialitate și independență specifice numai instanțelor judecătorești. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că încuviințarea executării silite nu poate fi delegată executorului judecătoresc, acesta nefăcând parte din autoritatea judecătorească.
Prin actul normativ adoptat, Guvernul a pus în concordanță dispozițiile Codului de procedură civilă cu Constituția României, precum și cu decizia Curții Constituționale. De asemenea, se revine la sistemul instituit prin Codul de procedură civilă și în ceea ce privește regimul căilor de atac, în sensul că încheierea de admitere a cererii de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Rămân însă aplicabile dispozițiile referitoare la posibilitatea de a cere, pe calea contestației la executare, anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost fără îndeplinirea condițiilor legale. Încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel, exclusiv de creditor.
Până în prezent, competența de încuviințare a cererii de executare silită a aparținut executorilor judecătorești. Această atribuție le-a fost acordată începând cu anul 2014, în urma unei modificări aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.138/2014, se arată în comunicatul de presă emis de Biroul de Presă al Guvernului României.
Lasa un raspuns