Cea mai scurtă și mai corectă definiție a dragostei este cea oferită de Marin Preda în ”Cel mai iubit dintre pământeni”: ”unde dragoste nu e, nimic nu e”. Aleg citatul din Preda deoarece citatul din Biblie se referă la dragostea de Dumnezeu și nu la cea nutrită de oameni pentru semenii lor. Motivul e foarte simplu, dragostea nu ține de nimic altceva decât de ea însăși și rămâne în interiorul nostru și după ce excludem toate motivele posibile și imposibile pentru existența ei, astfel încât dacă dragostea dispare, în urma ei nu mai rămâne ”nimic”. Astfel privind problema, pretențiile unora de a lega un sentiment de criterii care mai de care mai ciudate, de la grupă sanguină și până la preocupări și plăceri comune, este nu numai falsă dar se dovedește distructivă pentru găsirea dragostei.
Sunt foarte multe sentimente sau rațiuni pentru care un individ poate crede că ”iubește” dar numai dragostea este aceea care neagă orice barieră, rațională sau nu, de aici și perpetua greșeală de a confunda pasiunea carnală cu dragostea, făcută de cei care nu au întâlnit încă sentimentul curat. Diferența dintre cele două este foarte simplu de constatat, în pasiune ai nevoile tale care trebuiesc împărtășite pe câtă vreme dragostea îți cere să dăruiești continuu persoanei iubite, toată atenția, tandrețea și să te dedici fericirii ei. Cred că cel mai bine este să exemplificăm însă și o vom face folosind o paralelă simplă. Să spunem că dragostea este un cort de două persoane care poate fi așezat de oricine, oriunde. Viața este un soi de antrepriză de construcții care-ți cere să construiești fundații și apoi structuri fixe. Dacă lași viața și părerile altora să te conducă, vei ajunge să ai foarte multe lucruri inclusiv nevastă, copii și bunuri materiale dar nu vei avea niciodată dragoste.
Cu fiecare ”costum de gata” cu care îți înveșmântezi ”visul” persoanei iubite te îndepărtezi de locul unde ai putea-o întâni și de posibilitatea de a o cunoaște. Ca să vedeți ce înseamnă viața și cât înseamnă renunțarea la idei preconcepute, am să vă povestesc despre un prieten care a urmat căile știute, a fost căsătorit de 4 ori și a adunat 6 copii din căutările sale. Dezamăgit de viață a căzut în patima alcoolului atât de tare încât a ajuns pe marginea prăpastiei dar niște prieteni adevărați l-au smuls de-acolo și l-au dus la un psiholog. Prima surpriză, psihologul, femeie, fusese colegă de școală cu el și se făcuse psiholog ca să poate trece de dragostea infantilă pe care i-o purtase lui, toată viața. Deznodământul fericit este că vor trăi împreună până moartea îi va despărți, iar prietenul cu pricina ar da orice ca să recupereze măcar unul din anii în care nu și-a trăit dragostea.
Lasa un raspuns