Sfântul Ștefan, apărătorul creștinătății, prăznuit în necropola sa, Putna, la 520 de la nașterea în cer

Ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, 2 iulie 2024, a fost prilej de aleasă bucurie și trăire duhovnicească în Mănăstirea Putna, cea mai cunoscută ctitorie și necropolă a domnului Moldovei, mutat în lăcașurile cerești în anul 1504.

Prăznuirea Binecredinciosului Voievod, la împlinirea a 520 de ani de la nașterea în Împărăția lui Dumnezeu a celui mai cunoscut apărător al credinței de pe meleagurile noastre, a început cu închinarea la mormântul Măriei Sale a celor trei ierarhi ai Bisericii noastre, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcop al Hușilor, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcop al Basarabiei de Sud, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, prezent în mijlocul credincioșilor și al obștii monahale cu ocazia hramului.

Un moment aparte al manifestării dedicate celui care a ctitorit sau sprijinit peste 40 de lăcașuri de cult l-a constituit întâmpinarea de către starețul Putnei, arhim. Melchisedec Velnic, a gospodarilor din vetrele folclorice ale județului Suceava, care au venit pe jos de la intrarea în comuna Putna până la mănăstire. Aceștia au interpretat cântări religioase și patriotice, fiind însoțiți de Președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, care a inițiat acest pelerinaj în cadrul Programului Ștefanian acum opt ani.

Cei trei ierarhi, înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi în frunte cu arhim. Clement Haralam, putnean prin schima monahală, din care au mai făcut parte arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor și stareț al mănăstirii Putna, arhim. Nectarie Clinci și arhim. Mihai Balan, exarhi de zonă, consilieri ai Centrului Eparhial Suceava și pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, au săvârșit apoi Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la altarul de vară al ctitoriei voievodale amenajat în preajma turnului clopotniței.

Răspunsurile liturgice au fost date de Corala preoțească „Ștefan Nosievici” a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, coordonată de pr. protoiereu Ionel Doru Budeanu și dirijată de pr. Ciprian Constantin Curcă, iar la momentul Chinonicului, Corul „Ascensio” al Filialei Liceului Teoretic cu profil Arte „Grigore Grigoriu”, cu sediul la Mănăstirea „Sfintele Femei Mironosițe Marta și Maria” – Căușeni, Republica Moldova, le-a dăruit celor prezenți o serie de cântări, sub bagheta dirijorală a doamnei Tatiana Daniță, menite să împodobească sărbătoarea unuia dintre cei mai cunoscuți voievozi ai poporului nostru.

Cuvântul de învățătură a fost rostit la finalul Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcop al Hușilor, care le-a creionat numeroșilor credincioși adunați sub tâmplele putnene portretul duhovnicesc al slăvitului voievod, a cărui principală trăsătură este smerenia, virtute pe care a dorit să o cultive având-o ca punct de reper pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sub ocrotirea căreia, din evlavie și dragoste, a așezat multe din ctitoriile sale.

După Sfânta Liturghie a avut loc un moment artistic pregătit îndeosebi pentru această zi de sărbătoare. Corul militar „Răzeșii” al Batalionului 335 Artilerie „Alexandru cel Bun” din Botoșani, condus de preot Teodor Cenușă, și Grupul Vocal-Tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” al Liceului Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus, coordonat de domnul Vasile Schipor, au interpretat cântece și poezii închinate Sfântului Voievod și întregului neam românesc, amintind astfel de lupta, dragostea și râvna strămoșilor care s-au jertfit pentru dreapta credință.

Sărbătoarea sfântului voievod mușatin a adus împreună clerici și credincioși din Moldova din stânga și din dreapta Prutului și din nordul Bucovinei, din regiunea Cernăuți, la eveniment fiind prezenți și reprezentanți ai autorităților centrale, județene și locale.

În semn de cinstire a ctitorului mănăstirii, între zidurile Cetății Putnei a avut loc și o ceremonie militară deosebită, cu prilejul împlinirii a 520 de ani de la trecerea la cele veșnice a Binecredinciosului Voievod cel Mare și Sfânt. După intonarea Imnului național al României și înainte de semnarea protocolului de cooperare între Sfânta Mănăstire Putna și Ministerul Apărării Naționale, a luat cuvântul șeful Statului Major al Forțelor Terestre, general locotenent Ciprian Marin. Domnia sa a reliefat legătura existentă dintotdeauna între Biserică și Armată, numeroși sfinți provenind din rândul militarilor. 

„Voievodul Ștefan cel Mare a fost unul dintre cei care au marcat această importantă legătură dintre Biserică și Armată. Prin faptele sale ne-a lăsat o moștenire pe care trebuie să o ducem mai departe: apărarea neamului și a credinței străbune. Cooperarea dintre cele două instituții, Armată și Biserică, rămâne la fel de relevantă și astăzi. În fața provocărilor și nu numai, solidaritatea și coeziunea sunt absolut necesare. O armată puternică se definește nu numai prin militari bine pregătiți în știința militară, ci și sufletește și moral. Prin semnarea Protocolului de cooperare între Statul Major al Forțelor Terestre și Sfânta Mănăstire Putna, (…) dorim să onorăm moștenirea lăsată de Ștefan cel Mare și Sfânt și să întărim legătura dintre Armată și Biserică, promovând valorile și obiectivele comune, cum ar fi, de exemplu, cel de apărare a trupului și sufletului neamului nostru!”

Părintele stareț al Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic, a vorbit apoi despre dezideratul comun al celor două instituții – apărarea unității de neam și de credință. 

„În 1928, în cartea de aur a mănăstirii, citim această însemnare: Liceul Militar Ștefan cel Mare din Cernăuți vine să primească în fiecare an împărtășanie de credință pentru neamul românesc, la mormântul patronului său Ștefan cel Sfânt și Mare. Acel liceu este astăzi mutat la Câmpulung Moldovenesc. În fiecare an, elevii din anul I vin la Putna, în același duh al înaintașilor lor. Elevii din 2004, alături de alți 600 de studenți și tineri, au scris cu torțe Ștefan, pe Dealul Crucii. Biserica și Armata sunt ca două mâini care țin într-o adâncă îmbrățișare sufletul neamului nostru românesc. Prin urmare, suntem datori să menținem vie flacăra credinței și căldura nădejdii în acest popor mult încercat. Biserica și Armata au rămas cele care fac de strajă la hotarele văzute și nevăzute ale acestui neam. Dacă vrem ca în acest popor, în inimile copiilor noștri, să rămână adânc înrădăcinate valorile naționale, morale și mai ales duhovnicești, dacă vrem ca să nu răsune străin în urechile noastre cuvinte ca Mamă și Patrie, atunci trebuie să fim uniți în a păzi mai ales acest cuvânt: Acasă! Suntem acasă, căci Dumnezeu ne-a așezat aici!”

În semn de înaltă apreciere pentru sprijinul permanent acordat Statului Major al Forțelor Terestre, precum și pentru promovarea constantă a imaginii Armatei României, șeful Statului Major al Forțelor Terestre a conferit Emblema de Onoare a Forțelor Terestre unor personalități ale Mănăstirii Putna, și anume părintelui stareț arhim. Melchisedec Velnic, arhim. Dosoftei Dijmărescu și arhim. Hrisostom Ciuciu.

În continuare, starețul necropolei ștefaniene, alături de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, a înmânat din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic mai multe distincții de vrednicie celor care au susținut comunitatea și Biserica de-a lungul timpului. Ordinul „Crucea Bucovinei”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost oferită generalului-locotenent Ciprian Marin, Șeful Statului Major al Forțelor Terestre, în timp ce Ordinul „Mușatinii” a fost înmânat mai multor cadre militare, între care și pr. Vasile Lazăr, pentru strădania în slujirea semenilor, „urmând (astfel) domnilor Moldovei și altor vrednici ctitori de țară și neam”. Cei dintâi oșteni ai lui Ștefan din Grupul Vocal-Tradițional ce îi poartă numele au fost distinși cu Ordinul „Apărător al credinței creștine”, ca cei care s-au „străduit și se străduiesc să urmeze exemplul apărătorilor credinței și patriei străbune, precum și al dascălilor de cuget și simțire românească și creștinească”. Același ordin l-au primit și îndrumătorii acestui grup, prezbitera Elena Maloș, soția regretatului protoiereu Ionel Maloș, cel care în 2002 a avut inițiativa înființării acestuia, și prof. Vasile Schipor, de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus, actualul coordonator.

Evenimentul a continuat cu depunerea de coroane și jerbe de flori la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare de către Prefectul Județului Suceava, Secretariatul de Stat pentru Culte, Primarul localității Putna, Președintele Consiliului Suceava, Consulul General al României la Cernăuți, Ministerul Apărării Naționale și alte instituții.

A urmat ceremonialul militar dedicat sărbătoririi Sfântului Voievod Ștefan cel Mare la 520 ani de la trecerea la cele veșnice, defilarea Drapelului de luptă și a detașamentelor de onoare pe acordurile Muzicii Militare a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, deschisă de lt. col. Cătălin Koszta, șef de stat major. Au defilat militari din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Bucovina” din Suceava, militari din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean „Bogdan Vodă” Suceava, elevii Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, Detașamentul de onoare din Republica Moldova format din studenții Academiei „Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne din Chișinău.

Defilarea s-a încheiat cu prezentarea onorului Muzicii Militare a Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”. Cei prezenți au asistat la programul de Drill Team, respectiv exercițiul de mânuire a armamentului din dotare, pregătit de militarii Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

La final, starețul Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic, a adus cuvânt de mulțumire Bunului Dumnezeu pentru această zi, Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântarea acestor activități, ierarhilor prezenți pentru dragostea cu care vin la Putna și corurilor care au împodobit prin armonia vocilor aceste zile de sărbătoare. Gândul de recunoștință s-a îndreptat și către cei care au făcut posibile slujba și întregul program de astăzi, sobor, credincioși și militari, cadre din unitățile de apărare din Structurile Ministerului Afacerilor Interne care au prezentat un program inedit.

Totodată, au fost evocați și cei care în 2004 au avut un rol important în evenimentul jubiliar Ștefan 500, dintre care unii astăzi l-au prăznuit în Liturghie îngerească pe cel ce de 520 de ani se numără între voievozii binecredincioși ai lui Dumnezeu.

Nu în ultimul rând, părintele stareț a adus în atenție câteva publicații pregătite special pentru acest moment aniversar, cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, volumul „Princeps omni laude maior. O istorie a lui Ștefan cel Mare”, monografie realizată de familia istoricilor Ștefan S. Gorovei și Maria Magdalena Székely, și „Marea Sărbătoare Ștefan 500 la Putna”, carte care „înmănunchează texte scrise acum 20 de ani și câteva gânduri de acum despre ce a fost atunci”.

La împlinirea a 520 de ani de la trecerea la cele veșnice a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, credincioși din toate colțurile țării, din Ucraina și din Republica Moldova s-au unit în duh de rugăciune pentru a-l cinsti pe Sfântul Voievod la mormântul său de la Putna. Ei au avut totodată bucuria de a se închina și la moaștele Sfinților putneni Iacob, Sila, Paisie și Natan, precum și la fragmente din moaștele Sfinților Trei Ierarhi și ale Sfântului Nectarie, așezate într-un baldachin frumos împodobit pe latura din stânga a bisericii ștefaniene, primind și câte o iconiță cu chipul „atletului credinței creștine”.

Mănăstirea Putna este prima și cea mai de seamă ctitorie a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, fiind ridicată, potrivit izvoarelor istorice, în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru victoria în Bătălia de la Chilia, 23-26 ianuarie 1465. Cronicarul Ion Neculce consemnează modul în care a fost ales amplasamentul: „Ștefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul”. Providența divină a lucrat în chip minunat, căci săgeata s-a înfipt în locul în care cu ceva vreme în urmă a existat o vatră sihăstrească bine organizată. Ridicarea noii mănăstiri a început la 10 iulie 1466, după cum este consemnat în Cronica moldo-polonă, Ștefan-vodă așezând-o sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Adormirea Maicii Domnului fiind unul dintre cele mai iubite și des întâlnite hramuri în spațiul ortodox.

Încă de la început, domnul s-a preocupat de cele necesare, înzestrându-și ctitoria cu numeroase danii, proprietăți și odoare și transferând de la Mănăstirea Neamț un grup de monahi, meșteri caligrafi și miniaturiști, în frunte cu egumenul Ioasaf.

Lucrările au avansat destul de repede, biserica principală fiind sfințită la 3 septembrie 1470 de mitropolitul Teoctist al Moldovei împreună cu episcopul Tarasie al Romanului, în prezența ctitorului și a familiei sale, a Divanului țării și a unei mari mulțimi de credincioși. Letopisețele vremii evidențiază faptul că ceremonia târnosirii a reprezentat – la fel ca și întemeierea – un prinos de recunoștință adus lui Dumnezeu pentru victoria voievodului din 20 august 1470 împotriva tătarilor, într-o „dumbravă ce să cheamă Lipinți, aproape de Nistru”.

Gândită de la început ca necropolă domnească, Mănăstirea Putna a beneficiat de întreg sprijinul importantului ei ctitor, care a dorit ca acest așezământ să nu fie doar o oază duhovnicească, ci și un veritabil centru de spiritualitate, cultură și istorie românească. Astfel, aici s-au organizat un atelier de broderii cu fir de aur și argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase, un scriptoriu recunoscut pretutindeni pentru lucrările caligrafiate, ateliere de orfevrărie și ceramică, respectiv o școală de muzică.

După trecerea la cele veșnice a strălucitului Mușatin, în 2 iulie 1504, mormântul său de la Putna a devenit un loc de închinare pentru toți românii. În 1992, slăvitul domn a fost canonizat, cu titlul Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, iar în 2010 mănăstirea, la 540 de ani de la întemeiere, a primit sărbătorirea ctitorului, prăznuit pe 2 iulie, ca al doilea hram.

De-a lungul vremii, domnii care au urmat în tronul Moldovei ilustrului apărător al credinței și patriei străbune nu au trecut cu vederea ctitoria lui de suflet. Acest sprijin nu s-a dovedit a fi însă suficient, astfel încât la începutul secolului al XVIII-lea Mănăstirea Putna a ajuns într-o stare vrednică de plâns. Cu strădania și hărnicia mitropolitului Iacob Putneanul (1719 – 1778), ansamblul monahal a trecut printr-o importantă refacere. Închinoviat la doar 12 ani în renumita ctitorie voievodală, ales episcop de Rădăuți la 26 de ani și mitropolit al Moldovei la 31 de ani, s-a remarcat prin viața duhovnicească, nemăsurata milă față de cei năpăstuiți, preocuparea permanentă pentru educarea poporului și curajul în apărarea păstoriților săi. Cea de-a doua etapă de înflorire pe care Mănăstirea Putna a cunoscut-o în timpul activității sale ca egumen și ierarh îl îndreptățesc pe destoinicul mitropolit să fie considerat al doilea mare ctitor al așezământului monahal. Sfântul Ierarh Iacob Putneanul a fost canonizat, cu zi de prăznuire 15 mai, data trecerii la cele veșnice, în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 6-7 iunie 2016, la împlinirea a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a primei mănăstiri ridicate de domnul Ștefan, care s-a îmbogățit astfel cu un al treilea hram.