Dacă guvernele anterioare au excelat la capitolul „promisiuni deșarte” dovedindu-se foarte prolifice la studii de fezabilitate pentru lucruri care nu s-au făcut niciodată, tehnocrații lui Cioloș au venit cu o nouă formă de conducere. Oriunde este necesar de făcut „ceva” ei constată că sunt în imposibilitate de a lua măsurile necesare.

Avem atâtea structuri de conducere că nici măcar nu mai știm cine determină cum decurge viața în România. Un Președinte mai mult absent, un Parlament preocupat de „legi organice” despre numărul câinilor de stână și mărirea pensiilor demnitarilor, dar, mai ales, un guvern de „specialiști” în descoperirea lucrurilor pe care nu le pot face. La aceștia se adaugă directorii de regii ale statului care aplică „legea bunului plac” mult mai des decât legile din Constituție, ori președinții de Consilii Județene și primarii care sunt mult mai preocupați de interesele partidelor din care provin decât de interesele populației care, cel puțin teoretic, i-a votat.

Dacă revirimentul remarcabil al Justiției, constatat în ultimii ani, aducea o geană de speranță, iată că nici măcar acesta nu este atât de mare precum speram. Cazul Oprea combinat cu cel al lui Nițu ridică o problemă crucială pentru viitorul României deoarece dacă va fi acceptată dorința fostului component al Guvernului Ponta, ca dosarul lui să fie instrumentat de procurorii militari, orice cetățean va fi îndreptățit să se întrebe „de câte feluri e legea?”. După procurorii militari, vor urma medicii sau preoții? Există măcar un singur motiv pentru care legea ar fi alta pentru domnul Oprea? Nu știm, dar, cu siguranță vom vedea.

„Antirealizările” Guvernului sunt însă mult mai multe deoarece domnul Cioloș nu reușește să se țină nici măcar de puținele promisiuni făcute la începutul mandatului. În plină vânătoare de lucruri pe care nu le poate face, Premierul a uitat să mai „curețe” ministerele de oamenii numiți politic punând mereu între decizie și fapta reprobabilă tot felul de comisii de specialiști. Noutățile sunt mai degrabă nocive decât necesare, așa cum e cazul noului program unitar de salarizare din învățământ care, cel puțin pentru moment, deturnează bani munciți, din buzunarele dascălilor spre nu știm care destinații. Continuând politica actuală, nu e greu de crezut că în comunitățile izolate vor apărea în curând școlile de duminică și moașele comunale.

Nu putem să nu constatăm ironia gestului de a-l aduce la Palatul Victoria pe fostul premier Adrian Năstase în postura de consilier. Nu știm cu precizie în ce domeniu de expertiză va fi consultat domnul Năstase și nici nu cred că e important atâta vreme cât respectivul a fost condamnat pentru corupție și chiar a executat o bună parte a sentinței. Acest gest irațional nu este decât o declarație a faptului că România nu mai are oameni cinstiți, fiind necesară resocializarea escrocilor.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.