Stresul, efectiv, este o tulburare de bioritm. Dimineaţa poate fi foarte uşor identificat, în frica de a întârzia pe care o încercăm permanent, numai pentru că refuzăm să avem un program de somn raţional şi bine delimitat. Cele „10 minute de somn” nu ar exista dacă ne-am culca la o oră rezonabilă. Între 6 și 8 ore de somn zilnic, la ore regulate, sunt o adevărată binecuvântare pentru sănătate. Preferabil este să ne băgăm în pat în intervalul orar 22-23. Ferice de cei care reuşesc să meargă la somn la ora 22! Dar nu sunt mulţi! Acest interval orar este preferat de multă lume, unii specialişti afirmând chiar că între orele 22 și 24 somnul este cel mai odihnitor şi mai cu priinţă organismului, mergând până într-acolo încât spună că, în restul timpului am putea renunţa la somn. Nu este adevărat! Orice clipă de odihnă este binevenită, în orice interval orar. Organismul nostru simte nevoia de odihnă şi trebuie neapărat să i-o acordăm, dar nu ne putem limita doar la 2 ore de somn pe zi, decât dacă facem antrenamente speciale în acest sens, nevoie pe care personal nu pot să o înţeleg. Ceea ce este cu adevărat special în intervalul orar 22-24 este liniştea. Nu mă refer aici la liniştea fizică, ci cea psihică. Practic, în acest interval, subconştientul tău lucrează cu următoarea informaţie: mă culc azi şi mă trezesc mâine. Aşa este firesc, aşa trebuie să fie, aceasta e informaţia de bază pe care o regăsim în structura noastră genetică. Prin urmare, totul se desfăşoară firesc, fără grabă, în acord cu propriul bioritm. Somnul vine de la sine, cum este firesc şi nu mai eşti presat de timp ca să adormi. În schimb, dacă ne culcăm după ora 24, subconştientul lucrează cu următoarea informaţie: mă culc azi şi mă trezesc tot azi. Brusc apare o dereglare în firescul informaţiei genetice. Somnul nu te mai îmbrăţişează cu normalitate, pentru că în mintea ta se cântă următorul refren: „Îndată trebuie să mă trezesc! Îndată trebuie să mă trezesc!”, iar asta face ca somnul respectiv să fie grozav de agitat şi fără proprietăţi terapeutice evidente.
Niciodată nu veţi întâlni depresivi sau cu alte boli ale nervilor printre persoanele care au un somn liniştit. De altminteri, el este şi un semn al liniştii interioare, fără de care somnul ar fi imposibil. De aceea, înainte de a adormi, trebuie să facem ordine în gândurile noastre, profitând de intimitatea dormitorului şi de clipele care preced somnul. Practic, e vital să nu laşi gândurile negative să te copleşească sau să le laşi să te împovăreze de la o zi la alta. Din acest motiv e vital ca înainte de a adormi să ierţi totul şi să găseşti în fiecare experienţă neplăcută pe care ai încercat-o în timpul zilei, o parte pozitivă, care se concretizează, cel mai adesea, într-o învăţătură pe care o poţi folosi ulterior pentru a nu mai repeta respectiva experienţă. Pe lângă asta, gândurile negative vin de la o întâmplare care deja a trecut, prin urmare nu mai are rost să te consumi cu ea, ci mai degrabă să-ţi concentrezi eforturile interioare la felul în care îţi poţi face ziua de mâine mai plăcută. Or mai plăcută o poţi face numai prin atitudini pozitive care sigur îţi vor linişti sufletul. Odată adormit, având în minte gânduri benefice, energia care îţi va cuprinde întreg organismul va fi la rândul ei constructivă şi va regenera în tine dorinţa de a trăi, fericire şi împlinire lăuntrică, trăiri care a doua zi te vor face să găseşti soluţia oricărei probleme, indiferent de natura ei.
Weekend liniștit!
Lasa un raspuns