Surâsul Bucovinei
Mă tulbură un chip fermecător,
Cu zâmbet cald şi fin, ca de Giocondă,
Iar gâtu-i sugrumat de-o anacondă
Prin rapt istoric cutremurător.
Aş vrea să scriu cu o peniţă rondă
Mesajul clar, un gând înălţător,
Spre-al tău viteaz, dar şi ciuntit popor
Să-l văd curat, cu faţa-i rubicondă!
La Putna-n turlă clopotele bat,
De se aud chiar şi din Voroneţ,
Urcând la cer mesajul îndrăzneţ,
Strigat din mii de piepturi, ne-ncetat,
Spre Eminescu, ginta sa latină
Şi lumea rea, atât de cabotină.
Libertatea
Pe unde-i lanţ nu este libertate,
Acasă doar tu mai dispui de tine,
Căci la serviciu sarcini ai depline,
Un sfanţ altfel să-l ai, nu prea se poate.
Te mulţumeşti cu-onoruri mai puţine,
Dar nu ai viitor, de n-ai şi-un „spate”,
Oricât de mult în viaţă te vei zbate,
De-nghiţi în sec, speranţa îţi revine.
Umorul negru detaşat te lasă,
Cu ordine şi hotărâri haine,
De egoismul legilor meschine,
Şi-atunci aştepţi să vezi ce o să iasă.
Din ochii tăi îţi înţeleg prudenţa,
Căci prea facil te-a procopsit scadenţa.
Sorin Cotlarciuc
Lasa un raspuns