În ziua a doua a Festivalului Zilele Matei Vişniec, evenimentul organizat de Clubul Rotary – Suceava a ajuns în capitala Bucovinei. Astăzi am decis să abordez altfel subiectul, o dată pentru că acesta este pe larg descris de alte publicaţii şi a doua oară deoarece cred că cititorii au nevoie şi de explicaţii pentru că cine n-a fost prezent la întâlnirile cu Matei Vişniec va înţelege foarte greu mesajul său.

Motivul Zilelor Vişniec, mai presus de cel declarat, este acela de a ne demonstra ce înseamnă să fii OM, indiferent dacă ziarist sau scriitor. Mai puţin pentru noi, cei maturi, trecuţi deja de vârsta la care ne mai putem transforma, este o exemplificare necesară pentru generaţia tânără care, văzând că se poate, ar putea alege să încerce să devină egalii maestrului.La întâlnirea cu elevii de liceu, atât la Rădăuţi cât şi la Suceava, Matei Vişniec a insistat asupra conflictului, dintre ziarist şi scriitor, existent în interiorul său, conflict care generează subiecte interesante pentru ambele sale părţi. De fiecare dată când un subiect de ziar trece de sfera raţionalului, scriitorul intră în rol şi generează o descătuşare artistică, indiferent dacă poezie, roman sau piesă de teatru, care îl ajută pe omul Vişniec să reziste asaltului realităţii. Pentru exemplificarea celor două laturi, Matei Vişniec a adus cu sine doi invitaţi, pe redactorul şef al RFI-România (Radio France Internaţional) Luca Niculescu şi pe artistul Eric Deniaud, marionetist francez, cu care a colaborat de multe ori. Dacă dialogul purtat cu Luca Niculescu pe tema ziar – ziarist, a fost un balet de replici sclipitoare dar cu rădăcini adânci, asta se datorează în principal culturii interlocutorilor dar un cuvânt de spus în asta îl are şi faptul că amândoi lucrează la RFI, realizând chiar emisiuni comune, indiferent dacă Matei Vişniec locuieşte la Paris şi Luca Niculescu la Bucureşti. Am desprins din cele susţinute de cei doi că, pe măsură ce internetul şi segmentul video din media acaparează publicul, este inerent ca valoarea informaţiei conţinute în mesaj să scadă. Trecerea de la un jurnal de actualităţi la un post de televiziune de actualităţi înseamnă trecerea de la realitate la necesitatea subiectelor care să acopere 24 de ore, 365 de zile pe an, de unde şi avalanşa subiectelor inventate şi a talk-show-urilor pline de dacă, poate şi parcă. Transformarea ziaristului din informator al cititorului în conducător potenţial al vieţii acestuia nu este una fortuită deoarece el trebuie să facă ce-i cere patronul dacă vrea să-şi primească salariul, pe de-o parte, iar lipsit de surse de informaţie adevărate şi evenimente epocale e nevoit să le inventeze, de cealaltă parte. Ca exemplu imediat, România are în acest moment 6 sau 7 televiziuni naţionale de ştiri în timp ce Franţa are una singură la o populaţie triplă. Informaţia reală pierde teren în faţa informaţiei spectacol şi tot mai multe nume, altădată mari şi apreciaţi ziarişti, îşi vând verticalitatea pentru legendarii 30 de arginţi. Cei doi vorbitori au avertizat tinerii liceeni că utilizând facebook-ul sunt deja potenţiali ziarişti, postările lor putând fi cu uşurinţă surse de informare pentru alţii şi nu depinde decât de ei dacă vor să fie percepuţi ca oameni serioşi şi veridici sau clevetitori mincinoşi. Ei au atras atenţia tinerilor că libertatea de opinie poate apărea numai atunci când nu mai eşti influenţat de opiniile altora. Închei aici acest articol pentru a mă putea concentra mâine asupra lui Eric Deniaud şi teatrului său de marionete pentru adulţi, deoarece şi acest subiect are nevoie de multe clarificări.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.