Un obicei socialist din vremea în care trenurile mai erau cel mai important mijloc de transport, a devenit pe nesimțite o adevărată linie de conduită. De la soțul care uită să ducă gunoiul și soția care uită să spele vasele, amânăm cu toții lucrurile care nu ne plac, drept pentru care evităm să ne facem timp pentru ele.
La serviciu sunt mereu motive de alterat programul cuiva, priorități ale șefilor, sau pur și simplu insistența colegilor care te opresc din rutina prestabilită și astfel uiți ori n-ai timpul necesar să te achiți de sarcini. Dar dacă a doua zi nu începi prin rezolvarea problemelor restante din ziua precedentă, te avânți pe un tobogan foarte abrupt, de pe care e foarte greu să te mai întorci la normal. Culmea e că exact aceiași șefi sau colegi care te-au împiedicat să-ți îndeplinești obligațiile sunt primii care te trag la răspundere pentru sarcinile neîndeplinite.
Deși există o logică după care un tren deja întârziat este menținut în așteptare ca alte trenuri să nu aibă întârzieri, aplicarea acestei metode la viața zilnică este cu certitudine o greșeală. Am și o povestioară care să dovedească asta, pe care vă rog să-mi dați voie să o scriu aici. Un cunoscut, manager de succes, care se mândrea cu serviciul său de secretariat, a primit o scrisoare din America de la cineva necunoscut, secretara a scos scrisoarea din plic și a pus-o în mapa cu corespondență diversă, una din cele cinci mape în care respectivul își organiza corespondența. Ca un făcut, o săptămână întreagă omul n-a avut timp să citească mapa respectivă, iar când a reușit să ajungă și la ea, a descoperit cu neasemuită uimire că fusese selectat pentru un interviu la Rokefeller Foundation, pentru obținerea unui job în cadrul fundației, iar interviul fusese în vinerea precedentă. A învățat cu această ocazie că nimic nu e lipsit de importanță și chiar dacă n-ai timp să rezolvi tot ce ai de rezolvat, trebuie măcar să-ți faci timp ca să-ți citești corespondența.
Fiecare dintre noi este stresat, toți avem priorități, dar trebuie să învățăm să ne achităm mai întâi de obligații și abia pe urmă să ne ocupăm de prioritățile altora.
Lasa un raspuns