Uite că d`aia

de Dragoș Huțuleac

În tumultul zilei de azi, puțini mai avem o anumită rânduială sau ordine în gânduri. Parcă se încalecă toate unele peste altele și așa începi o treabă, apoi parcă mai importantă îți pare alta, te apuci de ea și-ți dai seama că nu o poți duce la capăt. Revii la prima și înțelegi că nu mai are rost să o faci, dar în timpul ăsta te gândești deja la altceva, pe care probabil că nu-l vei face niciodată, ș.a.m.d.  Îmi spunea un mentor că „acolo unde nu este organizare nu există progres” și mare dreptate avea. Pentru că în viață e important să avem ordine peste tot. Începând cu propriile camere, apoi propriile locuințe, apoi propriile gospodării, propria viața. Am început cu „propriile camere” pentru acolo se naște sămânța „ordinii”. Oricât i-am boroscodit sau nu i-am suporta pe părinții noștri, tare bine au facut că ne puneau să facem curățenie în cameră, când ne obligau să punem lucrurile în ordine. Asta pentru că, într-o încăpere ordonată, te simți bine. Culmea e că te simți liber, ca să nu mai zicem că ordinea respectivă te odihnește. Pentru că haosul, în orice formă asa, ne obosește. Iar dacă o cameră ordonată reușește să ne liniștească, gândiți-vă câtă liniște intră în sufletul nostru dacă facem puțină ordine și în el. Că de aia nu suntem „liniștiți”.

E prea mare haosul și liniștea nu are unde se așeza. Că nu se va așeza într-un suflet care mustește de ură, invidie, (pre)judecăți. N-are cum. E ca și cum noi ne-am forța să intrăm în casa unui cunoscut, plină de jeg. Oricât ne-am dori să petrecem timp cu el, n-o să intrăm acolo și-o să preferăm să stăm afară. Sau dacă intrăm, stăm câteva minute și plecăm pentru că nu ne simțim bine, nu ne simțim în largul nostru sau pur și simplu nu suportăm mizeria care-l înconjoară. Cam așa stă treaba și cu sufletele pline de neliniște, nemulțumite. Sunt în starea asta pentru că în viața respectivilor indivizi este prea multă dezordine, implicit prea multă mizerie. Drept urmare, ca să se simtă bine, trebuie să înceapă să facă nimic altceva decât ordine. Să vadă pe cine sau ce scot din viața lor, ce păstrează, cum așează ceea ce au păstrat pe „rafturile” sufletelor lor. Pentru că și aici este o ordine specifică, potrivit priorităților. Priorități pe care ar fi foarte foarte bine să fie înțelese și interpretate pe baza unor set de valori, iar valorile astea țin de cei 7 ani de-acasă. Care dacă nu există, e vai și amar de omul lipsit de ele! Pentru că poate avea banii de lume, poate să aibă cea mai șmecheră funcție de pe suprafața pământului, dar fără valorile respective însușite de mititel, n-o să reușească să-și facă ordine cum trebuie în viața, drept pentru care va fi mereu nemulțumit, frustrat și își va urî propria viață fără să înțeleagă de ce, pentru că, aparent, are tot ce îi trebuie. Uite că d`aia.